Marturie a fastului ctitoriilor boierilor Cantacuzini

O tabla ruginita semnaleaza statutul de monument istoric pe Soseaua Fundeni la numarul 138. In mijlocul unei curti mici, in care sunt raspandite cruci vechi de sute de ani gasim Biserica Fundenii Doamnei, astazi aproape sufocata de acoperisuri si volumetrii moderne dintre cele mai pestrite.

Biserica Fundenii Doamnei cu hramul Sf. Eftimie este ctitoria spatarului Mihail Cantacuzino. De mici dimensiuni, dar bine proportionata, biserica a fost terminata in anul 1699. Numele de Fundenii Doamnei i-a ramas in urma reparatiilor realizate in 1860, din initiativa Mariei Ghica, vaduva domnitorului Grigore Dimitrie Ghica. Originalitatea ctitoriilor construite de boierii Cantacuzino la sfarsitul secolului al XVII-lea consta in exuberanta elementelor decorative vegetale si zoomorfe. Putem vorbi despre invazia formelor vegetale. De fapt, decoratia abundenta in stuc sau piatra suplinea lipsa varietatii arhitecturale.

Ctitorul

Spatarul Mihail Cantacuzino (1650-1716) era fiul postelnicului Constantin Cantacuzino si a Elinei, fiica domnitorului Radu Serban. Aceasta fusese educata la Viena, unde tatal ei se afla in exil, iar postelnicul Constantin Cantacuzino era descendentul unei familii cu bune relatii la Poarta, fiind nascut la Istanbul.

Intreaga familie a postelnicului Cantacuzino a calatorit mult, fiind nevoiti sa plece in exil dupa uciderea acestuia in 1663. Mihail Cantacuzino a ajuns pana in Italia, la Padova, la Venetia, apoi la Istanbul, unde si-a facut studiile. A mers in pelerinaj la Ierusalim impreuna cu mama si sora sa, Stana, sotia lui Papa Brancoveanu. Calatoriile si-au lasat amprenta asupra tuturor ctitoriilor sale: Manastirea Sinaia (1690-1695), Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Ramnicu-Sarat (1691-1697), Schitul Titireciu, Biserica Fundenii Doamnei (1699) si Coltea cu intreg ansamblul (1701-1715).

Moare in 1716 decapitat la Istanbul, doi ani mai tarziu, dupa nepotul sau, Constantin Brancoveanu. Statuia spatarului Mihail Cantacuzino, opera a sculptorului Karl Storck, se afla astazi in curtea Spitalului Coltea.

Invazia motivelor vegetale

Fatadele bisericii sunt impartite in trei registre inegale printr-un brau in forma de franghie rasucita. Registrul median este impartit in 17 panouri, acoperite cu stucaturi, desi stucatura era de obicei o decoratie pentru interior. De altfel, dupa motivele folosite in stilul miniaturilor persane, se crede ca decoratia a fost facuta de un artist persan. Initial, stucaturile au fost pictate in rosu cinabru, albastru cobalt si verde auriu. Fatadele sunt decorate cu palate, fantani, pauni, piese de mobilier, vase de flori, printre care lalele, floarea-soarelui, chiparosi, ramuri de lamai. Desi abundent, decorul sculptat pastreaza o ordine stricta si o simterie clara. Celelalte doua registre pun in valoare zona mediana, registrul superior fiind ornamentat cu medalioane circulare - rozete - despartite de cate un chiparos. Registrul inferior fiind decorat cu panouri rombice, polilobate, legate intre ele. Ferestrele se afla in registrul de mijloc, cel mai inalt. Au ancadramente din piatra in arc trilobat, decorate cu ghirlande de flori reliefate. In partea inferioara pot fi zarite capete de ingeri.

Pridvorul

Are sase coloane decorate doua cate doua la fel: doua cu motive vegetale inlantuite, doua cu vita-de-vie si ciorchini de struguri dispusi in spirala si doua cu elemente florale alaturate. Pe peretele de est s-a pastrat aproape intacta pictura Judecata de Apoi a mesterului Parvu Mutu.

Portalul este decorat cu vrejuri florale, care se rasucesc si se impletesc in cercuri. Originalitatea ancadramentului usii in acolada se datoreaza sculpturii sale decorative. Antablamentul, bine proportionat, prezinta doi ingeri cu trambita, care incadreaza vulturul bicefal, emblema Cantacuzinilor completand infatisarea intrarii.

Pronaosul si Naosul

Incaperea este aproape patrata, acoperita cu o calota sferica sustinuta prin pandantivi pe patru arce. In cele patru colturi sunt pictati ingeri. Pronaosul este despartit de naos prin trei arcuri in plin centru, rezemate pe coloane zvelte din piatra cu capiteluri corintice.

Incaperea dreptunghiulara este largita de doua abside cu ferestre mai mici. Planul absidelor este semicircular in interior, avand cinci laturi in exterior. In partea de sus a naosului, la punctul de intalnire a arcurilor mari se gaseste cate un cartus din piatra, sculptat si poleit, cu influente renascentiste italiane, inchipuind un inger cu aripile desfasurate cu o carte in mana dreapta si cu o trompeta in cea stanga. Prin ctitoriile spatarului Mihail Cantacuzino, arta Cantacuzinilor atinge cel mai inalt stadiu al rafinamentului. A reda unui astfel de monument, aflat intr-o situatie critica, vechea sa splendoare nu este inca o prioritate pentru Biserica Ortodoxa Romana sau pentru Ministerul Culturii si Cultelor.

Tehnica stucului

Biserica se remarca imediat prin decoratia fatadelor sale, lucrate delicat in tehnica stucului. Mesterii trasau intai motivele decorului cu varful ascutit pe tencuiala umeda, apoi le modelau in relief dintr-un amestec fin de pasta de var si calti. Insa aceste decoratii de o "surprinzatoare ingenuitate si finete" par a fi gandite de o minte familiarizata cu arhitectura si plantele orientale.

De exemplu, palatul cu doua etaje strajuit de chiparosi, cu deschideri largi la parter si etajul doi, geamlac si lampioane, amplasat atat pe fatada de nord si pe cea de sud.

Restaurarea

Partea poate cea mai delicata a restaurarii acestei biserici este aceea a decoratiei fatadelor. Imaginile alb-negru din 1904 arata procesul continuu de deteriorare a bisericii. Neintretinuta si neingrijita, biserica se afla la inceputul secolului al XX-lea intr-o stare avansata de degradare cauzata de cutremure si umiditatea solului. Din imagini remarcam ca pridvorul era inchis, probabil in urma reparatiilor din 1860, acesta fiind motivul pentru care pictura lui Parvu Mutu s-a pastrat aproape intacta. In prezent se vad numeroase urme ale succesivelor interventii, dar si necesitatea unor viitoare interventii.