De unde, de cînd şi cum ne-a venit televiziunea

Astăzi, viaţa fără televizor este de neimaginat pentru lumea civilizată, legînd ideea de “civilizat” măcar la… reţeaua de curent electric. Puţini dintre dependenţii de telecomandă ştiu însă istoria acestei miraculoase invenţii, televiziunea

Cine caută originile cele mai îndepărtate ale televiziunii de azi trebuie să lege inventarea acestui sistem globalizat de comunicare, informare şi divertisment de trei descoperiri esenţiale. Cea dintîi este demonstrarea capacităţii de fotoconductibilitate a elementului selenium, de către Willoughby Smith. În 1873. Cîţiva ani mai tîrziu (1884), Paul Gottlieb Nipkow inventa discul de scanare. Un pas uriaş a fost făcut abia secolul următor, de Philo Farnsworth, care a inventat în 1927 disectorul de imagine.

Ce este de fapt televiziunea? Sună foarte simplu: un sistem de transmitere la (aproape orice) distanţă a imaginilor în mişcare, însoţite de sunet. Pentru acest proces sînt necesare un emiţător şi unul sau mai de mulţi receptori. Cuvîntul este o combinaţie cu două rădăcini lingvistice, una greacă (tele = departe), cealaltă latină (vision = vedere).
 

Primii paşi, cu rapiditate

În ziua de 25 martie 1925, scoţianul John Logie Baird, un inventator de oarecare notorietate, a făcut primele demonstraţii, transmiţînd şi receptînd imaginile unei siluete în mişcare, din două încăperi separate aflate într-un mare magazin londonez. Doi ani mai tîrziu, Baird a transmis un semnal televizat pe o linie telefonică, între Londra şi Glasgow. Compania înfiinţată de el, denumită foarte pretenţios pentru acele vremuri “Baird Television Deve­lopment Company” a efectuat în 1928 cea dintîi transmisie transatlantică (între Londra şi New York). De numele lui John Bird mai sînt legate şi primele înregistrări ale unor imagini pe disc (Phonovision) şi transmisiile în infraroşu (Noctovision).

Savantul s-a mai implicat în primele servicii experimentale de televiziune electromecanică în Germania (1929), iar împreună cu Bernard Natan a înfiinţat cea dintîi companie de televiziune franceză, Television Baird-Natan. În 1931 a efectuat cea dintîi transmisie “live”, de la Epsom Derby, iar un an mai tîrziu a demonstrat posibilitatea transmiterii de imagini pe unde ultrascurte.
 

Epoca modernă şi expansiunea

Sistemul de transmisie electromecanică inventat şi perfectat de Bird a atins un nivel maxim de rezoluţie de 240 de linii, pe transmisiile BBC din 1936, dar a fost cu rapiditate depăşit de sistemul electronic dezvoltat de Marconi-EMI cu 405 linii de rezoluţie. Definitoriu pentru formidabilul impact social pe care televiziunea l-a avut la apariţia sa este faptul că ea a trecut de la stadiul încercărilor de laborator la producţie industrială în mai puţin de un deceniu.

Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial, echiparea populaţiei cu aparate receptoare s-a făcut într-un ritm extrem de alert, astfel că în SUA, în 1952, existau zece televizoare la o sută de locuitori, iar în Marea Britanie, trei aparte la acelaşi număr de locuitori.

În deceniul al cincilea, de altfel, televiziunea pă­trunsese şi în ţări considerate sărace, cum erau Cuba, Mexic sau Brazilia. Dezvoltările tehnice spectaculoase au fost, pentru transmiterea imaginii de televiziune, după a doua jumătate a secolului trecut, în strînsă legătură cu importante domenii colaterale cum sînt industria aerospaţială, microelectro­nica sau industria conductorilor electrici.
 

Unde sîntem astăzi

În era contemporană vorbim despre transmisii prin satelit, despre reţele performante cu trimiterea semnalului pe fibră optică, despre televiziune digitală, despre receptori cu plasmă.

Concerne extrem de puternice din America, Europa şi Asia se află într-un adevărat război tehnologic pentru cucerirea pieţelor, iar din ce în ce mai mulţi sociologi ana­lizează impactul negativ şi efectele nocive ale televiziunii asupra unui important procent din populaţia globului.

Puterea imaginii

Imaginea televizată a devenit, indiferent de conţinutul ei, obiect al unei industrii extrem de profitabile. Ea este armă de temut în orice luptă ideologică, cea mai puternică metodă de manipulare în masă, dar şi formă rapidă de informare, sistem eficient de culturalizare sau suport pentru propagarea artei. Iar televiziunea în sine a devenit, la rîndul ei, o adevărată artă atunci cînd este făcută de profesionişti adevăraţi.

Televiziunea a jucat un rol esenţial în fenomenul de socializare a ome­ni­rii la sfîrştul veacului trecut şi în­cepu­tul acestuia. O seamă de as­pec­te ale impactului social pot fi anali­za­te pe rînd, pentru fiecare în parte existînd atît certe şi indiscu­tabile in­fluenţe de natură pozitivă, cît şi efec­­te directe ori colaterale negative

 
Televiziunea creează dependenţă, chiar şi pentru persoanele cu un grad de cultură peste medie. Totuşi, importanţa ei pentru educaţia copiilor, pentru divertismentul adulţilor sau pentru o rapidă şi (de cele mai multe ori…) corectă informare asupra evenimetelor internaţionale nu poate fi negată de nimeni