Moscheea Al Aqsa este pentru lumea islamică al treilea loc sfânt după Mecca şi Medina. Costruită în cel mai vizibil loc din interiorul cetăţii Ierusalimului, ea se învecinează, deloc întâmplător, cu cele mai mari simboluri ale iudaismului şi creştinismului, Zidul Plângerii şi Catedrala Sfântului Mormânt. Cele trei mari religii născute pe pământul patriarhilor au nu numai rădăcini comune evidente, dar şi reprezentative lăcaşuri de cult cu o îndelungată istorie comună.
Moscheea Al Aqsa este pentru lumea islamică al treilea loc sfânt după Mecca şi Medina. Costruită în cel mai vizibil loc din interiorul cetăţii Ierusalimului, ea se învecinează, deloc întâmplător, cu cele mai mari simboluri ale iudaismului şi creştinismului, Zidul Plângerii şi Catedrala Sfântului Mormânt. Cele trei mari religii născute pe pământul patriarhilor au nu numai rădăcini comune evidente, dar şi reprezentative lăcaşuri de cult cu o îndelungată istorie comună.
Istoria veche
Pe Muntele Sfânt a fost construit Marele Templu al lui Solomon, locul în care poporul lui Israel se ruga singurului său Dumnezeu. După dărâmarea acestuia şi apariţia noilor religii monoteiste (creştinismul şi mahomedanismul), venerarea Mântuitorului Iisus şi a Profetului Mahomed a păstrat ca şi centru spiritual ruinele unde fusese adăpostit Chivotul cu cele zece porunci. Atunci când Ierusalimul a căzut sub puterea islamului, cuceritorul, califul Umar ibn al-Khattab, a primit cheia oraşului din mâna patriarhului Sophronius. El a cerut să fie condus la “Masjid Daoud” (Moscheea lui David), unde marele rege evreu (venerat şi în Coran) obişnuia să-şi spună rugăciunea.
Aflată în paragină, cu intrarea astupată de o grămadă de gunoi, construcţia a produs o puternică impresie asupra califului, care s-a aruncat la pământ spunând: “Allah este mare şi jur pe numele Celui care îmi ţine sufletul în mâinile Sale că aceasta este Moscheea în care s-a rugat Profetul”.
Istoria medie
Califul Umar a ordonat restaurarea Moscheei şi a făcut din ea loc de rugăciune pentru mahomedani. Ştim că la restaurarea lăcaşului au lucrat Muhammad Anas abd al-Malik, califul Umayyad, precum şi urmaşul său, califul al-Walid I-ul, care a extins clădirea şi i-a dat numele actual, “al-Masjid al-Aqsa”, care se traduce prin “moscheea de departe” şi corespunde textului din Coran, conform căruia într-o singură noapte Profetul Mohamed a călătorit miraculos de la Mecca la Ierusalim pentru a se ruga în moscheea sacră şi în cea îndepărtată.
Construcţia actuală este rezultatul mai multor stadii de construcţie, restaurare şi renovare, interenţiile esenţiale făcându-se în secolele al XIV-lea şi XX. Astăzi, ea poate primi în incintă un număr de 5.000 de credincioşi, iar pe platforma şi complexul înconjurător se pot ruga simultan peste o sută de mii de musulmani.