Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cele mai multe ori holul este spaţiul căruia i se alocă cel mai puţin ca mobilare şi decoraţie, in procesul de amenajare a locuinţei, pentru că se consideră că funcţia lui de bază este una de circulaţie. Din dorinţa de optimizare a spaţiului in locuinţele mici, dar şi pentru un plus de personalizare, se propun pentru acest spaţiu amenajări originale.
De cele mai multe ori holul este spaţiul căruia i se alocă cel mai puţin ca mobilare şi decoraţie, in procesul de amenajare a locuinţei, pentru că se consideră că funcţia lui de bază este una de circulaţie. Din dorinţa de optimizare a spaţiului in locuinţele mici, dar şi pentru un plus de personalizare, se propun pentru acest spaţiu amenajări originale.
Pentru că nu deserveşte in cadrul lucuinţei nici o activitate constantă din viaţa cotidiană, holul este considerat o parte secundară a casei atunci cănd vine vorba de amenajare. Dar din punct de vedere arhitectural, funcţia lui este esenţială. El este nodul de legătură intre toate celelalte spaţii din locuinţa modernă.
Chiar dacă de cele mai multe ori dimensiunile lui sunt reduse, rolul pe care il joacă el din punct de vedere estetic este principal, el găzduind intrarea in locuinţă. De aceea, imaginea lui este mai importantă decăt işi imaginează mulţi dintre noi.
Evoluţie in timp
Holurile au căpătăt in timp diverse denumiri: sas, vestibul, hol de trecere, hol de legătură, dar fără să aibe o funcţiune de sine stătătoare. Acum insă arhitecţii ii dau o nouă interpretare acestui spaţiu. Pe lăngă faptul că decorarea lui se cere a fi in spiritul general al casei, holul poate căpăta şi o funcţionalitate adiacentă celei de circulaţie. Cu ajutorul unor piese de mobilier, holul poate fi transformat intr-un spaţiu de relaxare, de joacă sau de odihnă.
Locuinţele din Antichitate nu aveau in structura lor această mică incăpere. In casele egiptenilor şi ale mesopotamienilor, trecerea se realiza direct dintr-o cameră in alta, iar intrarea in locuinţă se facea direct in prima incăpere.
In perioada romană, locuinţa era dispusă concentric in jurul unei curţi interioare, fiecare din camere avănd deschidere separată spre curte.
In baroc şi clasicism, holul a devenit un element extrem de important. In locuinţele celor instăriţi, aici se făcea primirea invitaţilor la diferite evenimente, şi de aceea el avea dimensiuni considerabile, fiind intrebuinţat deasemenea ca sală pentru dansuri de societate, petreceri sau expoziţii.
Perioada funcţionalistă a anulat acest rol important al holului, prin revenirea la locuinţele cu o suprafaţă mică, circulaţia realizăndu-se iar direct dintr-o incăpere in alta. Atunci a luat naştere conceptul de "casă vagon". Acolo unde apărea totuşi, era sub forma unui coridor lung de trecere, nemobilat sau folosit ca spaţiu de depozitare.Â
In locuinţele burgheze, acest coridor era de cele mai multe ori indreptat spre grădina interioară şi avea deschidere integrală din sticlă, fiind scos in afara arhitecturii clădirii, sub formă de logie italiană.
Elementele schimbării
Deşi astăzi suntem obişnuiţi ca holul să cuprindă mobilier minim pentru depozitarea lucrurilor uzuale - umbrele, mănuşi, chei, imbrăcăminte groasă, pălării şi o oglindă, el işi poate schimba rolul şi aspectul. Dar dacă spaţiile generoase se amenajează in mod firesc fără restricţie estetică sau de uz, schimbarea funcţiunii holului se adresează locuinţelor cu suprafaţă limitată, care nu işi permit o bibliotecă de sine stătătoare, un mini birou sau pur şi simplu un spaţiu de relaxare.
Astfel, se pot dispune aici elemente de mobilier specifice activităţilor preferate: pentru citit, pentru stat la discuţii cu prietenii ori cu membrii familiei, sau chiar pentru urmărirea emisiunilor preferate prin amplasarea unui televizor.
Rafturi, fotolii cu măsuţe, console şi chiar elemente de decor cu impact vizual puternic se pot amplasa in acest spaţiu. Şi chiar dacă spaţiul este extrem de redus, imaginaţia creativă poate da naştere unor soluţii neaşteptate. In cazul in care locuinţa are mai multe holuri, iar spaţiul o permite, se preferă cel de legătură din zona de noapte pentru a căpăta rolul de spaţiu de relaxare.
Pe lăngă plusul funcţional astfel obţinut, prietenii dumneavoastră vor fi surprinşi de originalitatea soluţiei alese.
Amenajarea
Culorile utilizate intr-un spaţiu de trecere sunt de cele mai multe ori culori neutre, pasteluri sau non-culori. Pentru a meţine ideea de relaxare şi linişte este indicat să nu se utilizeze culori stridente sau accente intense de culoare, insă pentru a se sparge monotonia se pot folosi decoraţiuni (obiecte de artizanat, sculpturi, ceasuri de perete sau corpuri de mobilier cu design original). Piesele pentru mobilarea holului trebuie să fie, de regulă, de mici dimensiuni, o canapea, un suport pentru reviste şi cărţi, o masă pentru lampă, fiind de cele mai multe ori suficiente. Materialele utilizate pentru draperii, tapiserii şi covoare au şi ele culori plăcute, liniştitoare, cu texturi naturale.
