Palatul lui Carol al II-lea din Calea Victoriei (II)

de Simina Stan | 16 Oct 2008 • 00:00

CARACTERIZATĂ PRINTR-UN CLASICISM MONUMENTAL ŞI AUSTER, CONSTRUCŢIA PALATULUI A DURAT 15 ANI
Palatul Regal din Bucureşti extins în timpul domniei lui Carol I după proiectul arhitectului Gottereau era format din: vechea casă Golescu, rotonda, corpul central, aripa de Gardă, manejul, grajdurile, un întins parc şi alte câteva imobile care aparţineau Administraţiei Regale. Incendiul din noaptea de 6/7 decembrie 1926 a distrus complet corpul central construit între 1881 şi 1882, a cărui amenajare se încheiase în 1890. Au ars atunci: Sala Tronului, Saloanele de aşteptare, Sala de festivităţi, Sala prânzurilor de gală şi toate dependinţele.

În epocă, reconstrucţia Palatului a fost considerată un simbol al Renaşterii Naţionale, acestui proiect fiindu-i alocate anual sume importante. Regele Ferdinand a încredinţat proiectul lui Karel Liman, arhitectul-şef al Curţii Regale. Din dorinţa Regelui şi spre nemulţumirea Reginei Maria, iniţial s-a hotărât păstrarea aspectului exterior, s-au făcut însă unele transformări interioare, astfel ca reclădirea acestei părţi să corespundă noilor necesităţi şi cerinţe ale Casei Regale a României.

După moartea Regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, elaborarea proiectului şi conducerea lucrărilor de execuţie a continuat sub direcţia lui N.N. Nenciulescu, arhitectul-şef al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Proiectul a fost aprobat la 20 iulie 1928, urmând a se păstra vechile fundaţii şi a se mări clădirea numai spre parcul Palatului. S-a menţinut nivelul planşeurilor primului etaj, dar s-a schimbat dispoziţia şi forma golurilor şi s-au reutilizat pe cât a fost posibil elementele din vechea structură.

Reconstrucţia părţii centrale a Palatului a cuprins: Sala Tronului, Sala de Festivităţi, Sala de Argint, Salonul Doamnelor, Sala micilor serbări, Sala prânzurilor de onoare, Biroul şi depozitul Crucii Roşie a MS Regina Maria, scara de onoare, apartamentele pentru oaspeţi, intrările principale, placajul faţadelor exterioare cu piatră, decoraţiunile interioare, mobilierul şi instalaţiile. Lucrarea a fost încheiată la roşu în 1930, rămânând de executat decoraţiile interioare, faţadele în placaje de piatră şi tencuieli în simili-piatră şi învelitorile.

STILUL CAROL AL II-LEA
O dată cu reîntoarcerea în ţară şi încoronarea lui Carol al II-lea (1930-1940), acesta a iniţiat reconstrucţia completă a palatului din Calea Victoriei, care urma să devină mai mare şi mai sobru. În anul 1931, Regele a decis demolarea vechiului palat şi construirea unei clădiri noi, angajându-i succesiv de arhitecţii Arthur Lorentz, Mario Stoppa, Ion Ernest, N.N. Nenciulescu.

Întreaga piaţă a Palatului, exceptând Fundaţia Regală Carol I şi Ateneul Român, şi-a schimbat aspectul în perioada 1931-1952, fiind amenajată arhitectural şi urbanistic pentru a crea impresia unei imagini unitare, monumentale care să corespundă sobrietăţii noului Palat. Astfel, clădiri precum Hotelul Athenée Palace şi-au schimbat doar faţadele, însă Ministerul de Interne, clădirea de lângă Biserica Kretzulescu, blocul Generala, căruia în 1952 i-a fost adosată o travee cu fântâni, sunt edificii construite simultan şi relativ în acelaşi stil cu noul Palat Regal.

Arhitectura noului palat se caracteriza printr-un clasicism monumental şi auster, fiind reprezentativă pentru ceea ce în epocă a fost denumit stilul Carol al II-lea. Regele îşi dorea un palat impozant care să reflecte "unitatea naţională". Clădirea păstra forma de U, prin deschiderea aripilor laterale către curtea de onoare, dar era mult mai vastă şi cuprindea construirea unei aripi spre parc şi extinderea până în Strada Ştirbei Vodă. Faţadele sunt ritmate de coloane şi pilaştri ce au capiteluri corintice şi de ferestrele ample cu ancadramente simple ale parterului şi etajului. Ferestrele mai înguste ale etajelor superioare denotă o altă funcţiune a acelor spaţii.

ARIPA KRETZULESCU
În 1935, pe locul casei Golescu s-a ridicat aripa de sud a Palatului, numită Kretzulescu datorită bisericii din apropriere, care respecta retragerea pe alinierea vechii clădiri. Saloanele de odinioară şi încăperile ce au servit drept locuinţă Regelui Carol, Reginei Elisabeta şi Regelui Ferdinand au fost demontate şi refăcute identic după aceea. Cu o suprafaţă de 1.691 de metri, parterul acestui corp de clădire fusese rezervat pentru Administraţia Curţii Regale, în timp ce etajul includea spaţii destinate expunerii colecţiei de artă a Coroanei României lăsate prin testament de Regele Carol I: "Galeria mea de tablouri, tocmai cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu Bachelin, va rămâne pentru totdeauna şi în întregul său în ţară, ca proprietate a Coroanei României".

ARIPA ŞTIRBEI
Între 1938 şi 1940 au fost întocmite planurile pentru o nouă aripă, în partea de nord, încheiată în 1942. Pentru realizarea acesteia, dar şi pentru crearea unei perspective a pieţei Palatului au fost expropriate şi demolate clădiri din Calea Victoriei până în Strada Ştirbei Vodă. Construcţia, cu o suprafaţă de 1.705 metri, urma să adăpostească saloanele şi birourile Consiliului de Miniştrii. Aceasta a fost distrusă parţial în timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, fiind reconstruită o dată cu complexul Sălii Palatului.

CORPUL CENTRAL
Faţada principală a corpului central este tratată diferit, având la etajul I în dreptul Sălii Tronului o amplă loggie ce îi conferă varietate raportului plin gol. Cele două intrări oficiale aveau funcţiuni distincte: cea din partea stângă era folosită de Rege şi oaspeţii săi, cea din dreapta destinată festivităţilor. În partea stângă, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neobizantin de unde urcă scara invitaţilor din marmură galbenă de Siena.

Holul intrării din partea dreaptă dă într-un vestibul pătrat ce are coloane din marmură galbenă şi paviment de marmură neagră şi albă, de unde la stânga se intra în Sala de festivităţi, al cărei paviment este din marmură franceză de Comblanchien şi Violina, iar şemineurile din marmură de Ruşchiţa. Sala se continua printr-un bar fumoar.

Din vestibul la dreapta urcă "scara voievozilor", construită din marmură de Carrara, a scării de onoare a vechiului Palat. La etaj, aceasta este înconjurată de un peristil de coloane din marmură galbenă ce au capiteluri corintice, deasupra cărora sunt medalioane reprezentându-i pe voievozii şi regii României.

Sala Tronului ocupa întreg etajul I, având în stânga Salonul Verde. Uşile sunt încadrate de patru coloane monolitice, înalte de 5 metri, din marmură de Ruşchiţa. În spatele Tronului sunt Salonul de odihnă şi Capela decorată, de asemenea, cu marmură de Ruşchiţa.

DECORAŢIA INTERIOARĂ
Realizată în perioada interbelică, s-a păstrat parţial în aripa centrală. Paul Morand descrie în cartea sa interioarele Palatului "galerii de arme, arcade, rotonde tăiate de portice, toată şcoala arhitecturii clasice se combină cu eclerajele sub cornişe, pavimente marmoreene" şi pictura parietală. Lucrările pentru decoraţiile interioare au fost încheiate în 1934, acest corp fiind inaugurat la 1 ianuarie 1935. Însă lucrările de reconstrucţie a întregului Palat Regal începute după incendiul din 1926 au continuat până în 1942, mai mult de 15 ani.

MUZEU DE ARTĂ
După abdicarea regelui Mihai, prin decretul nr. 38 din 27 mai 1948, toate bunurile mobile şi imobile ale Casei Regale au trecut în patrimoniul statului. Palatul din Calea Victoriei, exceptând corpul central, care a devenit sediul Guvernului, a trecut în administrarea şi folosinţa Ministerului Artelor şi Informaţiilor. Din 1950 fostul Palat Regal este sediul Muzeului Naţional de Artă. La 22 decembrie 1989, clădirea construită a fost grav avariată, astfel între 1990 şi 2000 au avut loc ample lucrări de consolidare a structurii, renovare şi reamenajare a muzeului, fiind restaurate şi elementele decorative interioare. Lucrări de reamenajare urmează să înceapă în unele spaţii de la etajele superioare.





1. Peristilul din coloane de marmură galbenă de Siena de la etajul I, scara din marmură de Carrara şi medalioanele voievozilor şi regilor României sculptate de Cornel Medrea. Cupola pictată de Artur Verona scena Unirea tuturor românilor 2. Urmele Revoluţiei din 1989 3. Detaliu al Scării Voievozilor 4. Holul de acces marmura galbenă de Siena contrastează cu pavimentul alb negru 5. Acces spre Sala Tronului. În cadrul Muzeului Naţional de Artă, Sala Tronului se poate vizita în fiecare marţi şi vineri până la ora 16:00