Printre ruine şi sondaje…

Ieri, cănd m-am intors acasă de la redacţie, am găsit pe balcon, fix in dreptul uşii de la sufragerie, o ditamai grămada de moloz. După un moment de uluialăam ridicat privirea şi m-am dumirit: nenorocirea nu căzuse din ceruri, slavă Domnului…

Ieri, cănd m-am intors acasă de la redacţie, am găsit pe balcon, fix in dreptul uşii de la sufragerie, o ditamai grămada de moloz. După un moment de uluialăam ridicat privirea şi m-am dumirit: nenorocirea nu căzuse din ceruri, slavă Domnului… Era doar o bucată zdravănă din tencuiala etajului superior desprinsă, supusălegii gravitaţiei şi sfărămatăpe proprietatea mea. In timp ce lucram cu mătura şi făraşul pentru a inlătura urmele dezastrului am simţit primii fiori de panică, m-am enervat exponenţial şi am văzut cu ochii minţii căteva scurtmetraje demne de ştirile de la ora cinci.

Prăbuşirea se produsese exact pe locul de unde hrănesc stolul de porumbei care primeşte zilnic o pungăde arpacaş decorticat. Exact in acelaşi loc, adeseori, băieţii mei se amuzăfăcănd cu măna şi trimiţănd bezele trenurilor care pleacădin Gara de Nord, iar soţia mea stăminute lungi săadmire, melancolică, bila solară rostogolindu-se dincolo de linia orizontului. Am realizat apoi cămii de clădiri bucureştene au faţadele zbărcite, pline de coji periculoase, ca in reclama aceea oribilăin care se desprind de pe faţa unei femei fragmente de ten neingrijit.

Dupăo vreme m-am calmat sau, mai bine spus, m-am resemnat la găndul că, spre deosebire de femeia căreia i s-a oferit alifia tămăduitoare, măaflam in faţa unei situaţii fărăremediu imediat. Asociaţiile de proprietari sunt prea sărace pentru a plăti nişte reparaţii foarte costisitoare, primăriile se spalăpe măini, guvernele n-au fonduri pentru astfel de prostii, iar noi trebuie sărămănem, increzători, la măna hazardului. Credeam căam depăşit punctul de maximătensiune al zilei, dar n-a fost săfie aşa, pentru căspre searăa sunat cineva la uşă… Un domn intre douăvărste ne solicita, aş zice cu o amabilitate infricoşată, săparticipăm la un sondaj de opinie. Am ascultat şi am răspuns intrebărilor sale scormonitoare, omul şi-a completat formularele, ne-a mulţumit politicos şi a luat-o in sus, pe scara blocului, să-şi incerce norocul pe la alte apartamente.

Abia dupăcăteva minute de la plecarea sa am simţit din nou cum măcuprinde furia. De ce? Pentru că, in naivitatea mea de vieţuitor al cetăţii, tocmai mălăsasem „sondat" cu privire la chestiuni intime şi asupra cărora păstrez, de obicei, discreţie maximă.

Căţi membri are familia şi vărsta fiecăruia dintre ei? Unde lucrez şi căt căştig pe lună? Ce studii am şi dacăintenţionez sămămai şcolesc? Merg la teatru sau la operă? Am votat la alegerile pentru europarlamentari? Dar la referendumul pentru votul uninominal? Voi mai vota şi la orice alegeri viitoare? Am incredere in politicienii X, Y, Z? Dacăn-am, de ce n-am? Merg cu metroul? De căte ori pe săptămănă? Plec din ţarăde Sărbători?

Vedeţi ce vor săafle unii de la un om care scăpase dimineaţă, ca prin minune, dintr-un accident ce putea să-i fie fatal???   Â