Previziunile specialistilor in imobiliare pentru 2006 © Topul celor mai bine vandute piese de mobilier din 2005. © Cum si de ce se construiesc casele din lemn iarna

Mosul, bradul, leopardul…

Iata ca a trecut si Craciun fericitul din 2005, reamintind crestinilor Buna Veste a nasterii lui Iisus. Mai rumen in obraji si mai dolofan pe la unii, ceva mai palid si mai costeliv pe la altii, Mosul si-a facut datoria strabatand si ast-an spatiul mioritic, ametit de traditionalul miros al sarmalelor, piftiilor si caltabosilor, de damful tuicii fierte sau al molanului tras din butoaie. Dar nu numai atat. Parca mai abitir decat in alti ani, Mosul si-a pus la bataie imaginea garantata (caciulita, mantia, barba, sania, renii etc.) implicandu-se in campanii publicitare pentru o gama impresionanta de produse. Ca intr-o uriasa companie trans-nationala, pe langa necesarele jucarii pentru copii, s-au produs si distribuit automobile de lux, mobilier si electrocasnice, bauturi racoritoare sau spirtoase, electrice si electronice, pantofi, ceasuri si bijuterii, mezeluri asortate, medicamente aferente, servicii de telefonie si internet si cate altele... Toate bune si frumoase, chiar daca in unele reclame copywriter-ii au "creat" scenarii acoperite de prost-gust sau de ridicol. Dar asta nu e treaba noastra...

Toate cadourile Mosului s-au inghesuit sub sau pe langa bradul frumos impodobit. Anul acesta, piata a raspuns nemilos la penuria de anul trecut, aducand, cel putin in capitala, o cantitate excedentara de braduleti-braduti-braduti... Asa se face ca, in Seara de Ajun, zeci de mii de nevinovate conifere erau pur si simplu aruncate pe terenurile virane, prin piete sau prin parcuri, prada degradarii biologice. Le-ar fi stat cu siguranta mai bine inradacinate in aceleasi locuri si in multe altele, infrumusetand orasul, fixand solul si oxigenand aerul poluat al Bucurestilor. Nu stiu, dar poate ar trebui ca, asa cum s-a procedat cu vanzarea tiribombelor si artificiilor, autoritatile locale sa intervina si in comertul cu brazi de Sarbatori, limitand cantitatea, fixand puncte de distributie si impunand preturi maximale.

In sfarsit, cu bradul luminat, cu masa plina, cu darurile primite, tot romanul s-a cocotat, macar cateva ceasuri, si pe gardul televiziunii sa vada ce are fiecare in ograda. Dar, vorba ceea, afara e vopsit gardul, iar inauntru leopardul cam de gradina zoologica, adica melancolic si usor subnutrit. Cu foarte rare exceptii posturile noastre aflate in acerba lupta pentru audienta si intaietate ne-au oferit programe conventionale, filmulete pe care si copiii le stiu, de ani de zile, pe dinafara, divertisment balcanic si, desigur, multa, multa publicitate care-i, nu’asa?, sufletul sticlei...

Nu am sa inchei cu o urare, ci cu o interogatie: "La anul si la multi ani???".