Scurtă istorie a viţei-de-vie, planta îndrăgită şi de zei

Vitis vinifera este o specie de viţă originară în regiunea mediteraneană, în Europa Centrală şi în sud-vestul Asiei. Este o liană cu coajă, ce poate atinge înălţimea de 35 de metri, cu frunze lobate palmat şi fructele, boabe adunate în ciorchine.

Primăvara este anotimpul când se pregăteşte rodul bogat

Vitis vinifera este o specie de viţă originară în regiunea mediteraneană, în Europa Centrală şi în sud-vestul Asiei. Este o liană cu coajă, ce poate atinge înălţimea de 35 de metri, cu frunze lobate palmat şi fructele, boabe adunate în ciorchine. Boaba de strugure sălbatic are dimensiuni mici (cam 6 mm diametru), iar atunci când se coace capătă culoarea purpurie, spre negru.

De mii de ani, strugurele este cules pentru proprietăţile lui medicinale şi valoarea nutritivă, istoria sa fiind strâns legată şi de istoria vinului, licoarea fermecată pe care o îndrăgeau şi zeii.

Istoria paralelă

Viţa-de-vie, cultivată cu mai bine de 3.500 de ani înainte de Hristos, a fost dirijată către varietăţi cu bobul mai mare, iar istoria ei modernă este direct legată de expansiunea Imperiului Roman.

Citește pe Antena3.ro

Pe cea mai mică insulă locuită din lume încap doar o casă și un copac: „Faci un pas greșit și înoți”

Europenii au transportat planta, mai cu seamă în antichitate, pe orice continent unde s-au dezvoltat coloniile lor. Columb, dar şi alţi exploratori au dus Vitis vinifera în Mexic şi apoi în întreaga Americă Latină, pe coastele Californiei, în Australia sau în Orientul Îndepărtat.

Cam în urmă cu 1.600 de ani, unele hibride din America de Nord au fost create şi selecţionate anume pentru a rezista la Phylloxera, o pestă provocată de anumite insecte. Plantate în Europa, aceste soiuri au dus la o creştere spectaculoasă a producţiei de struguri şi, implicit, de vin. Povestea vinului este, de altfel, la fel de veche. Scrieri egiptene pomenesc despre producţia şi depozitarea vinurilor, etruscii şi grecii se delectau cu licoarea lui Bachus, iar romanii au creat puternice zone de cultură a viţei-de-vie în aproape tot imperiul, dar cu deosebire în unele zone ale Franţei, Germaniei şi Austriei de azi.

Forţa strugurilor

Strugurii, fructele viţei-de-vie, conţin glucide în proporţie de 35%. Ei sunt încărcaţi cu o seamă de vitamine esenţiale ( A, C, P, PP, B1, B2, B6), un număr de unsprezece acizi organici, săruri minerale şi peste douăzeci de microelemente substanţiale (Mn, Zn, I, Ti etc.). În lume se cultivă astăzi aproximativ 4.000 de soiuri diferite de struguri de masă şi de struguri pentru vinificaţie. Dintre acestea, câteva sunt dominante calitativ şi prin forţa productivă deosebită: Riesling, Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Gewurztraminer, Sauvignon Blanc, Muscat. Şi în România avem soiuri autohtone recunoscute pe plan internaţional, a căror faimă trebuie menţinută şi consolidată: Tămâioasă românească, Băbească neagră, Cadarcă, Busuioacă de Bohotin.

Lucrări de primăvară

Primăvara este anotimpul cu importanţă covârşitoare în plantarea şi în menţinerea pe rod a viţei-de-vie. Dacă în ianuarie şi februarie se procură materialele necesare (araci, sârmă etc.), se achiziţionează şi se pregătesc sculele, se procură îngrăşămintele şi se face evaluarea generală, o dată cu timpul frumos începe munca.

În martie se execută dezgropatul timpuriu (dezmuşuroitul sau debilonatul butucilor), se controlează starea mugurilor, se consolidează aracii şi şpalierele, se încep tăiatul şi copăcitul. Tot în martie se fac dirijarea şi legarea coardelor tăiate, se asigură mraniţa necesară, se aplică îngrăşămintele organice şi chimice de bază, se execută arătura adâncă sau sapa mare. Aprilie este luna în care se plantează via altoită sau nealtoită şi, în paralel, se termină tăiatul şi copăcitul. În toată această perioadă este obligatoriu şi controlul săptămânal al  muşuroaielor la viţa nou plantată, până la apariţia lăstarilor tineri.

Conform statisticilor de la ministerul de resort (pentru recoltele din anul 2006), în România au fost exploatate vii pe rod pe o suprafaţă de 12,6 mii de hectare cu struguri de masă şi 177,1 hectare cu struguri de vin. S-au produs 5.015 mii hectolitri de vin, din care strugure nobil 2.714,2 mii şi strugure hibrid 2.299,8 mii. În ţară sunt opt mari regiuni viticole cu un total de 37 de podgorii şi peste 170 de centre de prelucrare a celor peste 9.500 mii tone de strugure cules. În 2006 am exportat 181,6 hl de vin şi am importat 713,3 hl.

Mutaţiile vinului alb

În martie 2007 un grup de cercetători australieni au descoperit faptul că mutaţii independente şi extrem de rare ale două gene de struguri roşii (VvMYBA1 şi VvMYBA2) produc o singură viţă-de-vie albă, care este părintele tuturor varietăţilor de struguri albi din lume. Dacă numai o singură genă ar fi suferit aceste mutaţii, majoritatea fructelor ar fi rămas roşii, iar astăzi nu am fi putut savura parfumul şi gustul vinului alb…