Atacul clonelor

Dezinvolt, intuitiv, creativ, plin de energie şi de entuziasm. Lucrează cu cele mai naturale ingrediente, foloseşte tehnicile simple de preparare a bucatelor, însă rezultatul este întotdeauna unul de mare clasă, care îi lasă "bouche-bée" până şi pe marii bucătari ai ţării şi ai lumii. Imaginea lui de puşti dezinvolt este foarte iubită de clienţii localului ţinut de tatăl său...

Un bucătar proaspăt, creativ, dezinvolt. Credeţi că aţi ghicit despre cine este vorba? Cei mai mulţi ar spune că am creionat imaginea şi adolescentului Jamie Oliver. Noi vă vom da însă două nume, de aici, de "acasă": Dragoş Bercea şi Ovidiu Septar.

Dragoş
Este fiul cel mic al unuia dintre bucătarii-şefi cei mai titraţi din România, Ştefan Bercea, de la Cabana Vânătorilor din Predeal. Practic, a crescut în bucătărie, aşa că nimic n-a fost mai firesc decât ca, înainte chiar de a învăţa să scrie, să deprindă tainele gătitului bucatelor savuroase. La 18 ani, obţinea medalia de bronz la Olimpiada de Gastronomie. Poate vi-l amintiţi de la Crăciunul anului trecut, când, împreună cu cei doi Bercea, am refăcut, la Castelul Peleş, un meniu de Crăciun la Curtea Regală a României. L-am întrebat atunci pe Dragoş dacă l-a comparat cineva cu Jamie Oliver. Evident că i s-a mai spus, dar el îşi doreşte să semene cu Jamie Oliver nu doar fizic, ci să ajungă la fel de celebru ca şi el. "Îmi place pentru că inventează foarte mult. Nu copiază. Improvizează tot timpul", spune Dragoş Bercea, care nu se sfieşte să se compare cu celebrul bucătar britanic. "Amândoi am plecat de la zero, de la o vârstă tânără. Asta ne aseamănă. Eu s-ar putea spune că am viitorul în faţă. Cred că aş putea face ce face el. Am primit deja oferte pentru o emisiune de televiziune." În ceea ce priveşte pasiunea pentru bucătărit, există un amănunt care îi leagă pe cei doi: carnea de vânat. Jamie nu s-a dat în lături să pornească la vânătoare atât în Sicilia, după vânat mic şi păsări, pe vremea filmărilor la seria italiană a emisiunilor sale, cât şi recent, în America, unde a participat la o vânătoare de aligatori. Dragoş e mai paşnic. Lui doar îi place să gătească şi ştie reţeta celor mai grozave mâncăruri din labă de urs sau din carne de... crocodil australian.

Ovidiu
Deşi Ovidiu din povestea noastră are şi ceva legături cu Constanţa, nu este vorba despre poetul latin exilat la Tomis. Este doar un puşti de 12 ani, zvăpăiat ca orice băiat de vârsta lui, silitor la şcoală şi foarte curios. Până aici, date normale pentru un copil care bate la porţile adolescenţei. Ce îl deosebeşte pe Ovidiu Septar, din Sfântu Gheorghe, de alţi băieţi de 12 ani este faptul că el tocmai a câştigat o medalie de aur la o competiţie gastronomică. Şi poate nici asta nu ar fi atât de ieşit din comun dacă nu ar fi vorba despre Concursul Internaţional de Gastronomie "Balada Nej" de la Constanţa, unde Ovidiu a concurat cot la cot cu maeştri bucătari din întreaga lume, în competiţia rezervată seniorilor, adjudecându-şi primul loc la clasa "Preparate din peşte". Ca şi Dragoş - ca şi Jamie, odinioară - Ovidiu bucătăreşte de mic - la 5 ani a făcut prima omletă -, dând o mână de ajutor părinţilor, în pensiunea turistică din Sfântu Gheorghe care, de altfel, îi şi poartă numele. Astă-vară a trecut chiar printr-un "examen" mai dur decât concursul "Balada Nej": părinţii săi trebuind să plece pentru câteva zile din Deltă, Ovidiu şi ajutorul de bucătar (de numai 18 ani) au fost nevoiţi să facă de mâncare - trei mese pe zi, cu câte două feluri plus desert - pentru turiştii din pensiune. Nimeni nu s-a plâns, ba chiar cei mai mulţi au considerat că mâncărurile puştiului sunt mult mai savuroase decât cele gătite de tatăl său. "Jamie Oliver este idolul meu în gastronomie!", ne spune Ovidiu. "Îmi place, de exemplu, cum amestecă salata. Cred că este singurul bucătar care amestecă cu mâinile. Îi place să creeze în bucătărie, şi mie la fel", mai zice Ovidiu Septar. Emisiunile britanicului, prezentate de posturile româneşti, le-a urmărit de câre ori a avut prilejul cu multă atenţie, fiind uimit de naturaleţea cu care Jamie se învârte în bucătărie. Un alt model, pentru Ovidiu, este tatăl său, Toli Septar. Uneori, chiar îl întrece. Puştiul ne-a declarat, de exemplu, că a fost şi el la "tanti Varvara", vecina de la care ia adeseori reţetele tradiţionale tatăl său, învăţând de la ea cum se pregăteşte borşul de peşte. Şi a reuşit să-i "fure" vecinei mai multe secrete, unele pe care tatăl său încă nu le aflase.

Jamie, originalul...
Ca şi Dragoş şi Ovidiu, Jamie Oliver a copilărit în... bucătărie. Părinţii săi aveau un han - The Cricketers - într-un sătuc liniştit din comitatul Essex. La Clavering - care este şi locul naşterii celui mai celebru bucătar britanic contemporan - tradiţia de hangii a familiei era foarte veche.

Clădirea în care se află şi azi vechiul han datează din secolul al XVI-lea şi întotdeauna sala de mese a fost plină de clienţi care şi-au dorit ceva mai mult decât o halbă cu bere (marcă definitorie a englezului de rând). Trevor şi Sally Oliver - părinţii lui Jamie - nici nu ştiu exact când s-au trezit cu puştiul lor în bucătărie, ajutându-i la tăiat ceapă sau la dat morcovii pe răzătoare.

"Avea gătitul în sânge", scriu biografii tânărului bucătar, Stafford Hildred şi Tim Ewbank, în volumul "Confidenţial. Jamie Oliver", publicat recent şi în România de Editura Curtea Veche. Acestora, Jamie le-a mărturisit: "Când eram copil, puneam diverse chestii în cuptorul mamei şi le lăsam acolo peste noapte. Dimineaţa, semănau cu o cenuşă vulcanică sau cu rămăşiţele unei bunici proaspăt incinerate".

Dar să trecem cu vederea umorul uneori cu tente de "black" al britanicului. Mai bine să-l lăsăm să ne povestească despre felul în care a început adevărata aventură din bucătărie.

Să vedem, cum se spune, partea nevăzută a gheţarului, pentru că ştim deja ceea ce se află deasupra: uriaşa carismă a lui Jamie Oliver, tele-bucătarul adorat de o planetă întreagă.

"Eram foarte tânăr când am început să mă simt atras de bucătărie. La 8 ani am început să gătesc în mod regulat, ca o distracţie de week-end. Dar când eram foarte mic, mama m-a învăţat cum să fac omletă - n.r.: faza cu omleta ne-a povestit-o şi Ovidiu Septar; să fie ăsta semnul că este vorba despre o viitoare vedetă de televiziune gastronomică? - şi mi-am dat seama că mă pricepeam binişor. A fost o satisfacţie extraordinară să creez un lucru din cu totul altceva. Eram fascinat să fac omlete cât mai bune şi, câţiva ani, numai asta am făcut. Apoi, mai târziu, am început să fac pizze mici, cu un blat îngrozitor, roşii fără gust şi brânză oribilă. Le făceam pentru prietenii mei, pe când aveam cam 7 sau 8 ani. Mi-aduc aminte că mi se păreau excelente, când de fapt erau groaznice. Apoi am făcut o tartă cu fructe şi parcă totul a început de atunci..."