Bloggerii sunt o specie aparte de oameni. Nu sunt nici jurnalişti, nici vedete, dar unii au darul de a ne influenţa viaţa în momentul în care intrăm în contact cu ei.
Când cei mai mulţi dintre noi parcurg ziua fără să reuşească prea multe în afară de a merge la serviciu şi a-şi dona acolo câteva sute de mii de neuroni şi ore preţioase din viaţă, bloggerii au suficiente resurse pentru a găsi zilnic timpul, energia şi inspiraţia de a scrie ceva. Unii sunt chiar geniali. Alţii devin adevăraţi formatori de opinie.
Unul dintre oamenii care fac ceva mai mult decât să îşi noteze gândurile pe pagină de internet este Teodora Rogobete, creatoarea unui blog care a devenit deja un nume de referinţă printre "blogonsumatori": Teo's Kitchen.
● Jurnalul Naţional: Ce se găseşte în Teo's Kitchen?
● Teodora Rogobete: În Teo's Kitchen se găseşte foarte multă pasiune. Ceea ce a început ca un proiect personal s-a transformat într-un stil de viaţă: nu îmi împărtăşesc reţetele cu voi, ci viaţa de zi cu zi. În Teo's Kitchen se găsesc proiecte cu şi pentru oameni deosebiţi. Un exemplu ar fi proiectul culinar pe care l-am început cu cei de la Little People şi Temerarii, tineri şi copii care au supravieţuit cancerului. Gătim împreună şi încercăm să strângem fonduri pentru ajutorarea şi susţinerea lor.
● Cum a început totul? Spre ce te îndrepţi?
● Nici nu mai ştiu de câte ori am fost întrebată de ce am început blogul Teo's Kitchen. Răspunsul a stârnit mereu zâmbete: pentru că voiam să am un loc unde să îmi găsesc toate reţetele din caiet, fără a fi nevoită să îl duc cu mine pe unde mergem. Aş vrea ca blogul să ajungă departe, la cât mai mulţi oameni care să îmi încerce reţetele, iar eu să îi ştiu zâmbind la sfârşitul fiecărei mese.
● Se poate trăi dintr-o pasiune?
● În prima fază, nu cred că se poate trăi numai din pasiune. Un astfel de blog presupune destul de multe resurse, atât financiare (de la ingrediente la diverse ustensile), dar şi foarte mult timp. În primii doi ani nu am avut nici un fel de profit şi nici nu m-a prea interesat asta, eram fericită că lumea vizitează blogul şi atât. Între timp au crescut pretenţiile atât din partea cititorilor mei, cât şi din partea mea. Odată ce investiţiile mele au crescut, au început şi diverse proiecte şi colaborări. Încă nu pot să trăiesc numai din pasiunea mea, dar sper că va veni şi acel moment.
● Cum de îţi găseşti timpul şi inspiraţia de a scrie în fiecare zi?
● Aş minţi să spun că totul e frumos şi roz. Nu e. Sunt zile în care abia apuc să stau jos, să mă împart între familie şi munca mea. Sunt nopţi în care stau să scriu reţetele sau să răspund la comentarii sau zile în care, ca oricare om, nu am chef de nimic.
● Care e cea mai mare realizare pe care ai avut-o prin intermediul acestui blog?
● În cei trei ani de când am blogul au fost foarte multe momente frumoase. De la comentariile cititorilor şi până la aprecierea pe care am primit-o din partea unor oameni pe care îi priveam cu admiraţie şi nu îmi închipuiam că ştiu de existenţa mea. Dar poate cea mai mare realizare este Roblogfest-ul de 2010, unde am câştigat locul I la categoria "Cel mai bun blog culinar".
● Ce proiecte ai acum?
● Momentan sunt implicată în unul dintre cele mai frumoase proiecte din viaţa mea: scriu o carte de dulciuri pentru mămici şi copii, un fel de carte-suvenir care sper că va deveni un prilej de bucurie pentru multe familii. Prin această carte voi începe o campanie care s-ar putea rezuma sub deviza "Ia-mă, mami, din faţa televizorului şi hai să facem ceva împreună!".
● Care este reţeta ta preferată? Ai vrea să o împarţi cu cititorii noştri?
● Am foarte multe reţete pe care le iubesc şi care revin constant în bucătăria mea. Una dintre cele mai reuşite reţete din ultima vreme este îngheţata de cocos.
Ingrediente: 200 gr de cremă de brânză; 85 grame de zahăr pudră; 250 ml de lapte de cocos; 125 ml de frişcă; un vârf de cuţit de sare; o lingură de suc de lămâie; fulgi de cocos (opţional)
Mixăm brânza împreună cu zahărul, aproximativ 5 minute, până când obţinem o cremă pufoasă. Adăugăm laptele de cocos, lămâia şi sarea, omogenizăm bine. Separat batem frişca şi apoi o incorporăm în compoziţia de îngheţată. Turnăm compoziţia
într-o tavă sau o împărţim în forme pentru îngheţată şi o dăm la congelator.
Dacă puneţi compoziţia într-o tavă de chec, cum am făcut eu, amestecaţi din 10 în 10 minute pentru ca îngheţata să nu facă "ace". Dacă e prea tare sau face "ace", înainte de servire o trec prin blender şi devine numai bună de savurat.