Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vorbim despre breslele şi turnurile sighişorene. Unele sunt şi azi in picioare. Altele s-au dărămat. Fierarii, cizmarii, frănghierii, cojocarii⦠Unde sunt ei să mai poarte grija turnurilor de apărare? Dar breasla brutarilorâ¦?
Vorbim despre breslele şi turnurile sighişorene. Unele sunt şi azi in picioare. Altele s-au dărămat. Fierarii, cizmarii, frănghierii, cojocarii⦠Unde sunt ei să mai poarte grija turnurilor de apărare? Dar breasla brutarilorâ¦?
"Nu ştiu dacă in Sighişoara breasla mai este organizată ca in perioada medievală", ne spune interlocutorul nostru Volker Reiter.
"Eu am descoperit insă o reţetă veche, şi astăzi pregătim păinea aici, in cetate, aşa cum se făcea acum căteva sute de ani." Volker Reiter, directorul executiv al Centrului Educaţional Interetnic pentru Tineret Sighişoara-Segesvar-Schassburg, ne expune, in căteva cuvinte, tehnologia preparării păinii, aşa cum ar putea-o deprinde şi "ucenicii" cursurilor pentru brutari pe care intenţionează să le organizeze din nou. Poate chiar la toamnă.
Lecţia de supravieţuire
"Fiind un centru educaţional pentru tineret, noi organizăm aici tabere unde le oferim tinerilor o mulţime de cursuri care sunt tot atătea şanse de formare a unor deprinderi profesionale. Avem cursuri de fotografie, de radio, de mass-media, de ce nu şi unul pentru coacerea păinii după metode tradiţionale? Am adus o moară veche de cereale, pe care o folosim astăzi, ca in trecut, pentru măcinarea grăului şi secarei. Dospeala o facem pe bază de plămadă cu miere de albine. Şi nu se foloseşte orişice fel de miere, ci doar cea făcută de albine atunci cănd este lună plină! Mierea o amestecăm cu făină de secară şi, după căteva zile, ea incepe să dospească. Aceasta este baza. E ca un fel de drojdie, care se pune apoi de fiecare dată, căt pregăteşti păinea, in făină. Din fiecare aluat se improspătează dospeala asta. Am făcut păine albă, păine integrală. Am făcut şi păine cu slănină sau ceapă băgată direct in ea. La inceput a fost doar un hobby al meu. Apoi, scopul urmat a fost de a le arăta tinerilor bazele vieţii. Azi, mulţi copii cred că laptele vine direct de la fabrica de lapte, ei nu mai fac legătura intre «lapte» şi «vacă». De aceea, eu cred că tinerii trebuie să aibă experienţe reale, pornind de la materia primă şi continuănd cu tehnologia de preparare. Preferăm păinea cu amestecuri de făină de grău, ovăz şi secară. Cu dospeala aceasta cu miere, aluatul făcut doar cu făină de grău creşte mai greu, iar păinea devine mai acră."
Neamţul care a emigrat in Romănia
Intr-un alt mod, lecţia asta de supravieţuire Volker Reiter a incercat-o pe propria piele atunci cănd a hotărăt să se mute din Germania in Romănia pentru că Volker este un emigrant german in Romănia. Povestea e simplă: "In 1990 am făcut voluntariat la Cluj, la o grădiniţă Waldorf. Sighişoara am cunoscut-o insă abia in 1998, cănd m-am reintors ca angajat al Institutului pentru Relaţii Externe din Stuttgart, ca şi consultant pentru Forumul Democrat al Germanilor. După doi ani, creasem deja acest centru pentru tineret⦠Apoi, am hotărăt să rămăn aici. Mi-am adus soţia, copilul. Şi nu cred că am să plec! E vorba despre dragoste aiciâ¦".
Gulaşul lui Volker
"Secretul este să pui aceeaşi cantitate de carne şi de ceapă! Eu la zece kg carne de vită pun zece kg ceapă. Apoi, pentru ca măncarea să iasă delicioasă, mai ai nevoie de: un kilogram de morcovi (care ii dau o dulceaţă anume), trei kg de ardei, 500 g boia dulce, 30 g ardei iute (sau boia iute). Important este să fiarbă cam două ore, pănă se inmoaie bine carnea. Gustul e mai bun dacă după ce oprim fiertura o lăsăm să se răcească şi o congelăm puţin şi reluăm prepararea a doua zi. După ce a fiert carnea (sau după ce reluăm fierberea), adăugăm condimentele după gust: chimen, sare, usturoi in cantităţi mari. Nu trebuie piper! Se poate mănca şi cu paste făinoase de casă (tăiţei preparaţi din apă, sare şi ouă), cu găluşte de făină, fierte, sau cu cartofi fierţi. Se poate pregăti la fel şi cu carne de pui."
Explorări gastronomice
Intr-o seară de vară, la un pahar de vorbă ne-au fost alături, pe terasa imobilului unde se află sediul Centrului Educaţional Interetnic pentru Tineret Sighişoara-Segesvar-Schassburg, doi prieteni nou dobăndiţi: Volker Reiter, neamţul emigrat in Cetatea Sighişoarei, şi romănul Puiu Ivaniţchi, folkistul. Ce ii uneşte pe cei doi? Colaborarea de căţiva ani buni pentru organizarea unuia dintre celebrele - de acum - festivaluri ale Sighişoarei: "Pro Etnica". Şi-i mai uneşte pasiunea pentru gastronomia sighişoreană. "De nouă ani de cănd trăiesc aici, am incercat să găsesc reţetele specifice. Nu m-am putut opri decăt la două dintre ele, despre care pot spune că sunt ardeleneşti, fără influenţe ale altor neamuri (turci, greci, unguri, nemţi ş.a.), şi anume: «cricala cu ceapă şi ardei» şi «lichiu». In ce priveşte bucătăria saşilor, am primit cadou o carte extraordinară - se numeşte «Bucătăria săsească pentru gospodina nemţoaică». Este in limba germană, scrisă cu caractere gotice, destul de greu de citit şi de tradus, pentru că a apărut la Sibiu in 1897. Am intălnit acolo o reţetă de chec de mere sighişorean, multe măncăruri cu vişine, slănină şi carne de vită. Acolo de multe ori nu este specificată cantitatea, ci preţul pe care il au unele ingrediente, de exemplu, scrie că trebuie să foloseşti făină de «6 heller», adică de şase bănuţi." Puiu Ivaniţchi, care a şi copilărit in cetatea Sighişoarei, işi aminteşte despre vecinii săi, saşii: "Pregăteau supe de agrişe, de cireşe, de prune. Ii caracteriza combinaţia asta intre sărat şi dulce. Şi acum, eu, dacă pregătesc o salată verde, pun oţet şi zahăr in ea". Concluzie: gastronomia saşilor e⦠dulce-sărată.
