x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Călător pe tărâmul fascinant al Thailandei

Călător pe tărâmul fascinant al Thailandei

de Alina Ramona Anghel    |    28 Oct 2010   •   00:00
Călător pe tărâmul fascinant al Thailandei
Sursa foto: Alina-Ramona Anghel/Jurnalul Naţional

Frumuseţea locurilor şi a oamenilor, cultura, istoria, plajele minunate şi mai ales bucătăria thailandezilor fac ca această ţară să fie cea mai populară destinaţie turistică din sud-estul Asiei.



Este împărţită în mod natural în patru regiuni, fiecare dintre ele fiind o sursă importantă de fructe şi legume. În partea de nord totul este acoperit de munţi şi păduri, cascade şi râuri repezi. Grupurile etnice care locuiesc în aceste zone sunt cunoscute pentru obiceiurile şi costumele unice, dar mai ales pentru ospitalitatea cu care îşi primesc oaspeţii. În partea de nord-est sau Isan se regăsesc cele mai multe artefacte din Epoca de Piatră sau Epoca Bronzului, parcuri naţionale şi temple importante.

Sudul Thailandei este ocupat de bazinele în care se cultivă fructe sau legume, jungle sălbatice, munţi, plaje, cascade sau peşteri, lacuri sau insule de diverse mărimi, oferind un adevărat spectacol vizi­tatorilor. În centrul Thailandei câmpurile de orez reprezintă bogăţia locuitorilor şi este zona cea mai intens populată, iar în partea de est parcurile naţionale, staţiunile de pe litoral, dar şi insulele pline de verdeaţă, îmbie vizitatorii să ia o mică pauză de la viaţa lor agitată şi să primească să fie răsfăţaţi de angajaţii hotelurilor. Sezonul rece care ţine din noiembrie până la sfârşitul lui februarie este momentul propice ales pentru vizitarea Thailandei de cei ce nu suportă căldura. Umiditatea este scăzută, temperaturile sunt ­relativ mici, iar cerul este senin.

SIMBOLURI ALE THAILANDEI
Thailandezii sunt mândri de ţara lor, de obiceiuri şi tradiţii şi mai ales de pământurile pe care le stăpânesc căci, să nu uităm, ei nu au fost niciodată colonizaţi.
Artele şi cultura thailandeză prezintă multe influenţe ce provin din India, China, Cambodgia şi restul Asiei de Sud. Artele vizuale tradiţionale sunt legate invariabil de budism iar cele contemporane, pe lângă budism, aduc elemente legate de modernism, perioada cuprinsă între anii 1860-1970.

Printre simbolurile importante ale Thailandei se află şi Chang Thai (elefantul thailandez). Elefantul a făcut dintotdeauna parte din viaţa thailandezilor, fiind animalul cel mai folosit de către rege (elefantul alb apărând şi pe fostul steag naţional), dar şi de restul thailandezilor. Elefantul este pentru thailandezi aşa cum este calul pentru europeni. Prin natura lui, elefantul este un animal foarte blând şi inteligent, merge foarte uşor şi este foarte atent. Nu va face niciodată rău unei fiinţe umane şi în al doilea rând, este foarte bun pentru lucrul în pădure.

Deşi orhideele sunt florile cele mai cunoscute şi abundă în toată Thailanda, Ratchaphruek - salcâmul auriu (sau copacul-cascadă auriu) a fost ales ca floare-simbol al acestei ţări. Pe lângă frumuseţe, această floare a fost aleasă şi datorită culorii galbene. Pentru thailandezi culoarea galbenă reprezintă culoarea regală, culoarea zilei în care s-a născut regele (ziua de luni). De asemenea, culoarea galbenă este şi culoarea religiei budiste, religia predominantă în Thailanda. Ratchaphruek (sau Khun) este folosită în ­ceremoniile religioase precum şi în cadrul evenimentelor organizate de către guvern.

Thailanda, pe lângă denumirea de Ţara Zâmbetelor, este renumită şi datorită mătăsii care şi-a căpătat bine-meritatul titlu de Regină a Textilelor. În comparaţie cu mătasea din alte ţări, cea thailandeză este mai moale, cu fire ce au noduri inegale, calitate ce o face extrem de potrivită pentru a fi utilizată în tehnica ţesutului de mână. Thailandezii au învăţat cum să lucreze cu ea pe parcursul sutelor de ani şi face parte din identitatea lor, fiind obţinută şi prelucrată în fiecare sat din Thailanda. Mătasea thailandeză are culori exotice şi bogate şi. cu o îngrijire potrivită, poate face produsul obţinut din ea să dureze foarte mult timp.

ARTA SCULPTURII ÎN FRUCTE ŞI LEGUME
Kae Sa Luk sau sculptura în fructe şi legume este o altă formă de artă în Thailanda, apărută iniţial la curtea regală şi a devenit o calificare obligatorie pentru femeile din înalta societate. Deşi era practicată doar de femei, în timp a început să fie practicată şi de bărbaţi, iar acum este predată în institute culinare din toată lumea. Scopul sculpturilor în legume şi fructe este de a transforma legume sau fructe obişnuite în decoruri plăcute privirii, cum ar fi flori, animale, păsări, cutii sau recipiente pentru mâncare, aspectul fiind la fel de important ca şi gustul. Thailandezii au o mare dorinţă de a experimenta, de a învăţa şi mai ales de a se adapta vremurilor şi cerinţelor. Astfel, au devenit creatorii unei gastronomii importante, plină de arome şi gusturi ce încântă toate simţurile, poporul thailandez câştigând o popularitate şi o reputaţie ce creşte de la an la an în oricare colţ al lumii.

Phat thai, kao paht, tom tum gai (supă de pui), pad see-ew (tăiţei de orez în sos de soia neagră), tawt mon (un fel de chiftele din peşte), dar şi dulciuri, cum ar fi cele din pastă de fasole sau gălbenuş de ou (se prepară mai ales la nunţi), sunt doar o mică parte din „tezaurul culinar" thailandez.
Fiecare preparat în parte îţi provoacă gusturi şi senzaţii noi, te face să fii un călător pe tărâmul fascinant al Thailandei.


Luuk Chuup - Fructe din pastă de fasole mung
Ingrediente pastă: 500 g fasole mung, 2 1/2 cană de zahăr, 1 1/2 lapte de cocos.
Ingrediente gelatină: 2 linguri cu gelatină alimentară, 2 căni apă, 1/4 cană zahăr tos, culori alimentare.
Preparare: Fasolea mung se pune la înmuiat în apă rece circa trei ore apoi se fierbe 20 de minute. Se pune într-un bol înalt şi se pasează cu un blender împreună cu laptele de cocos şi zahărul până devine ca un sos mai gros. Se toarnă într-o oală, se fierbe la foc mediu spre mic până ce amestecul devine ca o pastă ce poate fi modelată şi se lasă să se răcească. Când s-a răcit se rup bucăţele din ea şi se modelează sub formă de fructe sau legume. Se introduc în scobitori, se colorează dife­rit cu ajutorul unei pensule, se înfig într-un burete şi se lasă să se usuce. Într-o oală se fierbe zahărul cu apa până devine ca un sirop, se adaugă gelatina dizolvată la bain-marie şi se amestecă. Se ia oala de pe foc, se trec fructele sau legumele prin sirop şi se înfig din nou în burete ca să se usuce. Se procedează la fel de trei ori ca să se formeze o crustă durabilă, se lasă să se răcească complet şi se decorează cu frunze diferite ca să pară cât mai reale.


Foi Thong - Ploaia aurie
Ingrediente: 12 gălbenuşuri, 3 căni zahăr tos, 1 cană apă, câteva cornete de hârtie.
Preparare: Se fierbe apa într-o oală, se adaugă zahărul şi se amestecă până se dizolvă. Se fierbe 15 minute, se ia de pe foc şi se elimină eventualele urme de spumă. Gălbenuşurile se bat cu o furculiţă şi se toarnă într-un cornet de hârtie. Se toarnă în firicele în siropul care fierbe şi se lasă să se întă­rească. Se adună cu o spumieră şi se scot pe un platou. Se procedează la fel cu restul ingredientelor, adăugând din când în când apă peste sirop ca să fie suficient. Se rulează firele de ouă cu beţişoare sua cu o furculiţă şi se formează porţii mici.

×
Subiecte în articol: geografii culinare