Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă n-ar fi fost ca Bacalbaşa să se stingă din viaţă in 1935, chiar in anul in care apărea "Dictatura gastronomică", volumul ar fi fost astăzi unul de referinţă pentru literatura de specialitate din Romănia
Dacă n-ar fi fost ca Bacalbaşa să se stingă din viaţă in 1935, chiar in anul in care apărea "Dictatura gastronomică", volumul ar fi fost astăzi unul de referinţă pentru literatura de specialitate din Romănia
Intre a scrie ce cred eu despre Constantin Bacalbaşa - gurmandul, gastronomul, rafinatul intr-ale gustului - şi a lăsa slova lui să respire in paginile Jurnalului de bucătărie, am ales să trec dincolo de faldurile cortinei şi să-l las să deschidă spectacolul cu cele "Două vorbe" ale cărţii de acum şapte decenii şi mai bine.
Căci, scria Bacalbaşa in "Dictatura gastronomică. 1501 feluri de măncări" (Editura Universul, 1935, ediţie revizuită a volumului "1001 feluri de măncări" din 1934): "Mi se cere să fac o prefaţă pentru o nouă carte de bucătărie?!... Mi se cere mie!?... Mie, un stăruitor al alimentării cu regim, un oprit de la cele mai excelente pregătiri culinare!?... Este ca şi cănd s-ar cere unui ateu să comenteze o evanghelie şi... unui ministru de Finanţe să dea, astăzi, un buget echilibrat! (...) O carte de bucătărie nu este numai un indicator al sosurilor şi un catehism al lăcomiei, o, nu, ea este ceva mai mult şi este ceva mai bun: este o... evanghelie fiziologică!"
Citește pe Antena3.ro
Fresca unei epoci
Aş completa spunănd că anume culegerea de reţete a lui Constantin Bacalbaşa (autor al uneia dintre cele mai valoroase fresce literare a "Bucureştilor de altădată", tipărită in patru volume către mijlocul anilor â30) este "ceva mai mult şi ceva mai bun", este o altfel de monografie a epocii sale, care ne arată azi... moravurile şi năravurile vremii, din perspectiva mai perfidă (?!) a... stomacului şi a papilelor gustative.
Gastronomie şi politichie
Cănd şi cănd, jurnalistul aminteşte personajele mondene (ori doar politice) ale vremii, fie intr-o intorsătură de frază ("Brillat-Savarin, care a inceput prin a fi deputat girondin sub Revoluţie, a urmat ca secretar intim al generalului Augereau şi a sfărşit ca şi d. Sărăţeanu - nu regent, vă rog, dar membru la Curtea de Casaţie" - Constantin Sărăţeanu, n. 1862- m. 1935, a fost membru al Regenţei instituite pe timpul minoratului lui Mihai I, după decesul lui Gheorghe Buzdugan), fie cităndu-le reţetele in capitolul "Regimul favorit" (cum se intămplă cu "G. Oromolu - fost ministru", "Gr. Trancu-Iaşi - fost ministru"), fie, in fine, ciupind atenţia contemporanilor prin numele căte unei reţete (Şalăul sovietic, Bibilica sovietică, Potărnichea Regenţei, dar şi Şalăul Duduiei - apropo de Elena Lupescu, "amica de suflet" a lui Carol al II-lea, zisă şi Duduia).
Liste de măncări
Cartea e inteligent croită - Bacalbaşa ne sfătuieşte pe parcursul a zeci de pagini, spunăndu-ne "Cum şi cu ce ne hrănim", ori "Cum să pregătim măncările" (e drept că, pentru gospodina de azi, unele sfaturi sunt depăşite, căci nu se mai găteşte pe maşina de gătit cu cărbuni, iar unele metode de preparare, gen "se acoperă capacul cu foc", nu mai sunt actuale), ne indrumă cu privire la "Alimentele de regim" şi chiar ne propune o "listă de măncări". Adică "dejunuri şi prănzuri, atăt cele pentru mesele intime, căt şi cele pentru invitaţi sau mesele de gală, supeuri sau mese de noapte şi Revelioane, (...) meniuri pentru aceia care, neputănd intrebuinţa alimentaţia cărnoasă, sunt siliţi la un regim vegetarian incrucişat cu peşte şi lăpturi (...), meniuri pentru fiecare lună in parte, aşa că posesorii acestei Cărţi vor avea indicaţia felurilor celor mai potrivite cu sezoanele". Şi n-am pomenit cele 1.500 de reţete aflate intre capitolele de "sfaturi şi lămuriri" şi "listele de măncări", reţete romăneşti şi străine, unele dintre ele cu poveşti savuroase in spate (poveşti de iubire, de război sau de ură).
Să mai amintim că volumul e atăt de rar şi de puţin cunoscut incăt nici nu figurează in bio-bibliografia autorului, in "Dicţionarul general al literaturii romănii" şi că doar cunoscătorii au fost in stare să aprecieze valoarea unei asemenea cărţi, incăt la o licitaţie preţul ei să crească de opt ori de la preţul de pornire şi să se văndă cu 16 milioane de lei vechi.
Regimul favorit al lui Gr. Trancu-Iaşi
Avocat şi profesor universitar la Academia Comericală (azi ASE) din Bucureşti, Grigore Trancu-Iaşi a fost unul dintre cei mai populari oameni politici ai Romăniei interbelice, fiind fondatorul şi primul ministru (1920) al Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale in Guvernul Averescu
"Am trei slăbiciuni... dacă pot vorbi eu de slăbiciuni in materie de măncare.
1) Salată de icre negre cu pătlăgele vinete (o măncare pe care o gust rar, cănd imi permit luxul, pe vremea pătlăgelelor vinete, să cumpăr o sută de grame de icre).
2) Prăjitura a cărei reţetă v-o trimit alăturat.
3) Cafeaua care poartă numele meu (cafea, coniac, cacao fiartă şi servită intr-un pahar subţire cu un strat de frişcă deasupra)."
Prăjitura Tutti Fruti
Se freacă bine gălbenuşurile cu zahăr, pănă devine spumos, apoi se pune făină şi albuşurile bătute. Această compoziţie se toarnă intr-o tavă tapisată cu hărtie unsă cu unt şi tapisată cu făină. Compoziţia coaptă să aibă grosimea de o jumătate de deget. După ce s-a copt o răstorni şi o laşi pănă a doua zi, cănd o tai in jumătate, o aşezi pe un fund sau un porţelan, torni peste ea un şatou (chadeau) preparat din ouă cu lapte şi puţin rom, pănă se imbină bine; aşezi peste ea un strat de fructe zaharisite sau boabe de diferite dulceţuri care au stat in rom; pui cealaltă jumătate deasupra, mai torni chadeau peste ea şi deasupra garniseşti cu frişcă bătută. O tai in pătrate şi aşezi pe farfurie.
