Colăcei, sarmale şi un cozonac

Fără îndoială, Crăciunul este cea mai populară sărbătoare creştină. Unii lingvişti susţin că numele de Crăciun ar proveni din latinescul "creaţio", cuvânt ce înseamnă naştere sau creaţie, iar alţii susţin că este o denumire mai veche, tracică, dinainte de romanizarea Daciei. Toate sunt însă simple ipoteze.

Din bătrâni se spune că Fecioara Maria mergea din casă în casă însoţită de Iosif, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost că să poată să nască. Ajunşi la casa unui oarecare Crăciun, Fecioara Maria este dusă în grajd unde-l va naşte pe pruncul Iisus. Tradiţia spune că în Noaptea Sfântă a naşterii lui Christos s-au deschis cerurile, iar Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând astfel grajdul, aşa cum sărbătoarea sfântă a Crăciunului aduce lumină în sufletele oamenilor.

TRADIŢIIDE CRĂCIUN
În Bucovina poate sărbătoarea Crăciunului se păstrează poate cel mai bine decât în alte părţi. Spre exemplu în Ajunul Crăciunului, încă de la primele ore ale dimineţii, gospodinele coc colăcei rotunzi şi un colac special, numit "Creciun", în forma cifrei opt, care se împodobeşte frumos şi se păstrează până primăvara. Tot acum se prepară 12 feluri de mâncare de post precum grâu pisat şi fiert, sarmale cu crupe, bob fiert, borş de bureţi, ciuperci tocate cu usturoi, fasole fiartă, prune fierte afumate etc. , iar spre seară primii care vestesc naşterea Domnului sunt copiii care pleacă cu colindul prin sat. Credincioşii din zona Moldovei mănâncă turte, prune uscate, plăcintă cu varză etc., iar în unele sate din Oltenia se ţine post negru până după slujba de la biserică.

Pregătirea mesei de Crăciun începe încă de la Ignat o dată cu tăierea ritualică a porcului, atunci începându-se prepararea bucatelor pentru masa de sărbătoare. De pe masa de Crăciun sunt nelipsite friptura, sarmalele, cârnaţii, piftiile, iar în centrul mesei tronează cozonacul.

Raţă cu sos de portocale
Prăjeşti raţele frumos şi le laşi apoi să se mai prăjească scurt timp cu un sos de portocale, în care ai adăugat şi grăsimea de la pasăre. Sosul se prepară în timp ce prăjeşti o ceapă şi câteva rădăcini de pătrunjel cu 125 g unt, apoi adaugi atâta făină cât poate primi untul. Astfel laşi să se mai rumenească niţel şi fierbi din aceasta cu zeamă de carne, un sos gustos. După ce a fiert un ceas, scoţând de pe el spuma şi grăsimea, îl strecori, îl laşi să scadă împreună cu coaja fină tăiată a unei portocale, niţică sare şi un pahar de vin alb, întărindu-l cu zeamă de lămâie şi de portocale.
(Noua carte de bucate conţinând peste 2000 de reţete încercate din bucătăria tuturor popoarelor civilizate şi aranjate în ordine alfabetică de dna L.I.S.)

Ruladă făgărăşană
Un muşchi întreg de porc, 200 g şunculiţă afumată, 200 g caşcaval neafumat (natural, de la stână), 2-3 cârnăciori mai uscaţi (afumaţi), 200 g umplutură de caltaboşi (carne tocată, ceapă tocată, orez fiert, sare, piper), 3-4 căţei de usturoi, cimbru uscat, sare, piper, două frunze de salată verde; pentru sos: 3 linguri de untdelemn, un pahar de vin alb sec, condimente; facultativ: un prapure. Mai întâi se pregăteşte muşchiul de porc, secţionndu-le pe lungime (nu până la capăt), o dată sau de două ori, în aşa fel încât să se obţină un fel de "foaie" de carne, potrivit de groasă. Se presară sare şi piper, cimbru uscat şi usturoi zdrobit. Şunculiţa şi caşcavalul se taie felii subţiri. Pe muşchiul de porc se aşază mai întâi foile de salată verde, deasupra se pun feliile de şunculiţă şi cele de caşcaval, apoi umplutura de caltaboş, iar la sfârşit cârnăciorii. Se rulează strâns şi se leagă cu aţă de bucătărie. Există şi varianta în care nu se leagă, ci se înfăşoară în prapure. Se pune într-un vas termorezistent. Se pune rulada într-un vas termorezistent, se face sosul şi se stropeşte cu el. Dacă e nevoie, se mai adaugă puţină apă (nu prea multă, rulada nu trebuie să fie acoperită cu apă, ea se va stropi din când în când cu zeama din vas şi de două-trei ori chiar se va roti pe partea cealaltă, pentru a fi pătrunsă bine de căldură. E gata când e rumenită, iar dinţii furculiţei lasă să iasă o zeamă clară (nu tulbure). Înainte de a se servi, se taie felii ş se pun alături cartofi copţi şi murături.
(Şinca Veche, judeţul Braşov)

Prepararea piftiilor
Curăţăm şi spălăm bine picioarele de porc tăiate de la încheietura de jos, urechile, nasul, vârful fălcii inferioare, coada şi câteva bucăţi de şorici; după aceea puse într-o oală mare, cu atâta apă rece, cât să le acopere, lăsând să fiarbă încet şi cu oala acoperită, mai adăugând o rădăcină de morcov, una de pătrunjel, o ceapă, 10-15 boabe de piper, un pahar de oţet de vin şi sarea trebuincioasă. Când observăm că carnea este deja fiartă mai punem o căpăţână de usturoi pisat, precum şi un albuş de ou cu coajă cu tot, mestecând în acela şi timp neîntrerupt, lăsând să mai dea o dată în fierbere, apoi luată de pe foc strecurând zeama, mai întâi prin sită, după aceea printr-un şervet, într-un castron. Scoatem oasele din carne, cât ne este posibil, iar carnea tăiată în bucăţi mai mici, precum şi zarzavatul tăiat cu cuţitul universal, puse în forme de aspic şi peste ele turnată zeamă strecurată, apoi puse la un loc rece să se întărească. Când vrem să servim, muiem forma în apă caldă şi răsturnăm pe o farfurie mare. Piftiile pot fi puse şi în farfurii mai mici şi cu acestea servite.
(Buna menajeră sau Carte de bucate, Ecaterina dr. S. Comşa)