Colecţii de poveşti din lumea satului

Universul ţărănesc, cel bogat în legende, ritualuri, tradiţii şi gesturi pline de har, este recompus, prin intermediul obiectelor ce-şi istorisesc propria poveste, la Muzeul Ţăranului Român.

Găzduit de un spaţiu unde poate spiritul arhaic românesc este cel mai bine definit şi "istorisit", Târgul de Antichităţi Ţărăneşti (organizat de Muzeul Ţăranului Român în parteneriat cu Jurnalul Naţional) surprinde încă de la motivaţia care i-a dat naştere. Vechile obiecte casnice, care au însoţit oamenii, gospodarii, de-a lungul vieţii, renasc, îşi găsesc din nou utilitatea, bucurând şi entuziasmând alte suflete.

UNIVERSUL CASNIC
Spre deosebire de celelalte târguri tematice, organizate cu ocazia Crăciunului sau Paştelui, la care sunt invitaţi meşteri populari din toată ţara ca să creeze în spiritul tradiţiilor din zona din care provin, la Târgul de Antichităţi Ţărăneşti vă veţi întâlni cu tot felul de oameni, nu neapărat meşteri populari. Ceea ce-i uneşte însă sunt obiectele vechi care nu vor încă să fie date uitării.

Aşa se face că în cadrul târgului, deschis în zilele de 23 şi 24 mai, vizitatorii vor putea admira şi cumpăra obiecte casnice de toate categoriile, de la cele în care se pregăteşte mâncarea la obiectele aşezate pe mese pentru a-i ospăta pe gospodari, la cele pentru depozitarea diverselor alimente şi până la obiectele decorative, precum ţesăturile sau pânzele ce se aşezau odinioară în dreptul sobei, pentru a feri peretele.

Deosebit de interesante sunt formele vechi de sticle, şipuri pentru parfumuri ce cuprindeau esenţele rare de pe vremea bunicii, medicamente, prafuri şi unguente luate de la farmacie sau clondire pentru vinul cu care erau serviţi oaspeţii. Toate acestea se disting atât prin forme, cât şi prin tehnologie, culori sau textură.

Piesele din metal sunt şi ele reprezentate prin vătraie, pirostrii, vase mari de aramă în care se fierbeau magiunurile, bulionul sau altele în care se pregăteau plăcinte rumene. Piese vechi din lemn, cuprizând o gamă variată de obiecte, de la blide până la piuliţe cu pisălog, tipare pentru caş, doniţe, cofe, lăzi de zestre, care întregeau camera de vatră (acea cameră unde de regulă se strângeau toţi cei ai casei pentru a se odihni sau pregăti mâncarea).

Legate de această cameră de vatră sunt şi icoanele pictate pe lemn, sau aşa-numitele icoane de vatră, care protejau căminul şi membrii familiei.

OBIECTE DE ARTĂ
Printre obiectele expuse se vor mai afla costume populare din diferite regiuni ale ţării, publicaţii socio-etnografice ce au caracterizat perioada interbelică, bancnote vechi, înnobilate prin desenele marelui pictor Nicolae Grigorescu, dar şi diverse timbre ce au surprins de-a lungul timpului spiritualitatea ţărănească.

SUFLETUL TÂRGULUI
Georgeta Roşu, director Muzeografie la Muzeului Ţăranului Român, caracterizează "sufletul" acestui târg. "Lucrurile vechi, făcute de ţăranii care au trăit în vatra ţărănească, au ajuns astăzi în moştenirea unor urmaşi care doresc ca de ele să se bucure şi alţi oameni care le-ar aprecia frumuseţea. Există colecţionari de astfel de antichităţi, care sunt procurate şi pentru a fi folosite.




Foarte căutate sunt vasele de lut pentru friptură, deosebite ca forme şi cromatică, care se făceau mai ales în centrele bănăţene. Din păcate, în zilele noastre nu mai există decât un singur loc în ţară în care se mai fac astfel de vase."

Spre deosebire de obiectele expuse într-un muzeu, în spatele cărora se ascund zile lungi de căutări şi documentări, cât de autentice pot fi cele expuse la diferitele târguri de antichităţi?

"Fiind vorba de o mare varietate de obiecte din ţară sau străinătate, tehnici de lucru, colecţionari, un univers foarte complex, nu cred că ne putem permite să atribuim această marcă de autenticitate. Ele sunt obiecte care au fost create cu un scop, au trăit paralel cu cineva care le-a folosit tot timpul, au o viaţă a lor. Unele sunt acum în perioada în care au murit şi încercăm să le resuscităm. Altele sunt foarte aproape de a-şi încheia existenţa, unele chiar nu mai pot fi folosite. Important este să le cumpărăm şi să ne bucurăm de ele."


Din vatră
Mâncarea pregătită în vase de lut şi ţinută în pântecele cuptorului cât îi este sorocul... Nimic nu poate fi mai gustos. Vasul pentru friptură reprezintă de fapt două piese identice care se suprapun. Prevăzute cu un orificiu pe unde se scurge sosul, se încing, răspândind apoi căldura care rumeneşte carnea.

Tehnica este similară cu cea a obţinerii pâinii la ţest. Unt alt vas interesant, mare cât gura cuptorului, este cel în care se pregătea în zona de sud a României, scrumbia sărată cu orez. Alte obiecte, deşi poate, în zilele noastre, nu-şi mai găsesc locul în bucătării, pot deveni obiecte de decor: tingiri, vase de metal cu capac, ibrice pentru cafea....


Pe mese
Mâncărurile ţărăneşti sunt simple, dar deosebit de atrăgătoare ca gust şi aromă, dovedindu-se astfel că nu tehnica este determinantă. Savuroase sunt ciorbele de legume, cu teci de fasole, dovlecei şi roşii, alături de o mămăligă mare, aburindă, tăiată cu aţa păstrată la grindă.

Sau poate un mujdei de usturoi pentru friptura de pasăre din ziua de duminică. În spaţiul rural importante sunt gesturile. Cel al crucii peste aluatul frământat de mâini dibace, cel al "mângăiatului" turtei rumenite pe vatră... Hrana este sacră căci are puterea de a lega lumea de pe pământ cu cea din ceruri, oamenii cu sfinţii din calendare şi cu Dumnezeu.