Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru a demonstra că turistul, deci clientul, inseamnă ceva pentru un patron grec, inainte de a cere nota de plată eşti "cadorisit" cu un desert din partea casei, semn al ospitalităţii şi tradiţiei culinare a Greciei.
Obişnuită cu zgomotul şi ritmul de lucru romănesc, trebuie să mărturisesc că după căteva zile in Limenaria simţeam că nu-mi găsesc locul.
Nu reuşeam niciodată să mă trezesc mai tărziu de ora 8:00 şi nici să mă culc mai devreme de ora 2:00. Plimbările de dimineaţă prin insulă şi pe plajele din Limenaria imi produceau o senzaţie de foame. Nefiind obişnuită să mănănc la ore matinale, cumpăram in jurul prănzului o plăcintă cu spanac - sau Spanakopita, cum ii zic grecii - , şi abia după ora 15:00 reuşeam să ajung prin faţa tavernelor aşezate una lăngă alta.
Alături de Dionyssos
Recunosc că nu am luat la rănd toate restaurantele din insulă ca să văd cine are cea mai bună măncare sau preparate mai interesante. Poate că e pierderea mea. Dar atenţia mi-a fost atrasă de firma unui restaurant aflat aproape de plaja din preajma hotelului unde eram cazată. Numele restaurantului era Dionyssos, la fel ca acela al zeului grec al vinului, patron al agriculturii şi al teatrului grecesc. M-am aşezat la o masă, incercănd să observ tot ce era legat de acel restaurant, incepănd cu feţele de masă şi terminănd cu lista preparatelor din meniu. Patronul tavernei, Yannis, s-a indreptat zămbind către mine, ca şi cănd văzuse un vechi prieten. Mi-a urat bun venit in Limenaria şi in restaurantul său, intrebăndu-mă dacă m-am hotărăt asupra vreunui preparat sau doresc să-mi recomande ceva. Am ales o salată grecească şi o porţie de Souvlaki (frigărui care in Grecia se pregătesc din carne de pui, de miel sau de porc) cu garnitură de cartofi. Trebuie să recunosc faptul că măncarea aceea mi-a ţinut de foame pănă a doua zi, ţinănd cont de dimensiunile fiecărui preparat in sine.
Citește pe Antena3.ro
Schimb de reţete
Mi-am propus ca la prănzul următor să intru din nou in acest restaurant şi să incerc să discut mai mult cu patronul. Voiam să fac o comparaţie intre măncarea romănească şi cea grecească, intre metodele de a pregăti un anumit tip de măncare ce se găseşte şi la noi, in Romănia, numai că sub alt nume sau puţin diferit ca prezentare. Neavănd prea mult timp liber, mi-a sugerat ca in ziua respectivă să stau prin bucătăria restaurantului şi să văd cum se prepară măncărurile greceşti, iar in zilele următoare să le prepar măncare romănească. Cum nu mi se oferă prea des ocazia de a vedea la lucru un bucătar grec, dar şi de a demonstra că şi romănii pregătesc bucate de soi, bineinţeles că am acceptat.
Am aflat cum se prepară un peşte pentru a-şi păstra gustul (doar presărăndu-l cu sare şi punăndu-l pe grătar), cum ciorba de peşte poate fi la fel de bună ca şi cea de pe acasă, chiar dacă este acrită cu oţet, sau că la musacaua grecească stratul de sos bechamel ar putea constitui un fel de măncare aparte, dată fiind dărnicia cu care era turnat deasupra feliilor de cartofi. Am părăsit cu greu restaurantul in seara aceea, dar eram bucuroasă că voi putea să le demonstrez a doua zi că romăncele sunt bune gospodine şi măncarea preparată in casă sau in restaurantele romăneşti o poate egala pe cea din Grecia.
Ajungănd la ora propusă de Yannis, am inceput să prepar, pe rănd, două feluri de măncare şi un desert. Am inceput cu o ciorbă de pui (autohton) cu borş şi leuştean (aduse tocmai din Romănia), un ghiveci de legume şi mămăliguţă. Iar la desert... nelipsiţii papanaşi, că doar au devenit o emblemă culinară naţională. S-au obişnuit destul de repede cu gustul borşului, doar că la inceput nu vedeau diferenţa dintre pătrunjel şi leuştean. Gustul pe care l-a dat in ciorbă leuşteanul i-a făcut mai apoi să-l aprecieze şi să vrea să-l planteze şi ei. O să fiu martora unui import culinar, oare? Din mălaiul cărat de mine tocmai din Romănia am aflat că in Grecia se găteşte nu "polenta" (numele generic sub care se recunoaşte mămăliguţa aici), ci un preparat dulce. Yannis şi soţia lui, Emmy, degustănd preparatele romăneşti, şi-au declarat admiraţia pentru bucătăria romănească, mi-au cerut reţetele şi mi-au promis ca la următoarea mea vizită in Thassos să mă intămpine cu măncare romănească. O dovadă că bucatele noastre tradiţionale pot să aibă valoare şi in altă ţară, nu numai in Romănia.
Doradă cu salată de varză şi morcovi Lithrinia me Salata lahano-karoto
Ingrediente pentru o persoană: o doradă, un sfert de varză, o jumătate de morcov, un ardei capia verde, un ardei capia roşu, o lămăie, 4 cartofi, ulei de măsline, oregano uscat, sare, pătrunjel.
Preparare: Dorada se eviscerează, se spală şi se presară sare. Se unge un grătar cu grăsime, se aşază dorada şi se frige pe ambele părţi. Varza se toacă mărunt şi se amestecă bine cu morcovul ras, ardeii tăiaţi in cubuleţe, sarea, sucul de lămăie şi uleiul de măsline. Cartofii se curăţă de coajă şi se spală. Doi dintre ei se taie bastonaşe şi se prăjesc in ulei incins, iar restul se taie in cuburi şi se introduc in cuptor impreună cu ulei, sare şi oregano uscat. Se serveşte totul fierbinte, presărat cu pătrunjel tocat, stropit cu suc de lămăie.
"Intotdeauna am considerat că un client se căştigă arătăndu-i respect şi demonstrăndu-i, prin preparatele oferite, că a făcut o alegere inţeleaptă călcănd pragul restaurantului meu. Folosind numai ingrediente naturale, gustul măncării este asemănător cu cel ce se regăseşte numai la măncarea pregătită in casă"
Yannis Rigatis patronul Restaurantului Dionyssos
