x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Desfăt culinar cu sarmale şi aer de munte

Desfăt culinar cu sarmale şi aer de munte

de Simona Lazar    |    29 Aug 2007   •   00:00

Oricare drum de munte e bun, dacă-ai ales să te-ntorci peste noapte in locul de unde-ai plecat, adică "in ograda" campingului "Trei ursuleţi", unde gazdă bună ţi-e Mărioara Gheorghiu.

Pribeag "pe drumuri de munte", turistul mai puţin pretenţios este de acord că e preferabil să găseşti un "loc de mas" nu departe de pădure, intr-o zonă ozonată, de unde "urieşii" de piatră să ţi se arate in toată splendoarea lor… Dimineaţa, la răsărit, "cu roua-n picioare" (vorba căntecului), după ce ţi-ai pregătit un ceai şi un mic dejun frugal, iţi poţi face pe-ndelete planuri, căt timp speli ceştile in apa unui răuleţ (subţiat de seceta prelungită a anului acesta, de mai că poţi să-l treci cu piciorul). Sau să urci pe la Duruitoare (e drumul "bulevard" pănă la casacadă, dar de-acolo-i abrupt şi-ţi trebuie putere şi merinde la drum pănă la mănăstirea de pe Ceahlău, şi-apoi la cabană, la Dochia)… Să urci prin staţiunea Durău şi-apoi pe la Cabana Făntănele (de unde te duci intins pănă la staţia meteo de pe Toaca, să le dai bineţe celor de-acolo şi să te-ntorci, pe la ceasul apusului, pe lăngă cascada care-şi despleteşte cu zgomot cele două "plete" de apă)… Oricare drum e bun, dacă-ai ales să te-ntorci peste noapte in locul de unde-ai plecat, adică "in ograda" campingului "Trei ursuleţi", unde gazdă bună ţi-e Mărioara Gheorghiu.

 

Preferinţe Locul frumos, poziţia izolată şi ineditul peisajului, părăul cu apă curată - toate sunt avantaje create de natură. Omul doar "le administrează". Iar cănd o face corect, şi omul, şi natura au de căştigat. "Am lăsat, aşa, puţin sălbatic locul ăsta, pentru ca să nu punem prea multe restricţii - nu călca pe iarbă, nu rupe, nu te du cu maşina la umbră - dar in acelaşi timp mizăm pe educaţia turistului, care nu vine in natură ca să o distrugă, ci ca să se bucure de ea şi s-o lase intreagă in urmă, spre bucuria celorlalţi, care vor mai veni", ne spune Mărioara Gheorghiu. "Noi, aici, incercăm să creăm mediul potrivit şi pentru cel care vine să se odihnească, şi pentru cel care vine să petreacă."

Cei care lucrează in turism au ochiul format, işi dau imediat seama cănd in camping ajunge un străin. "Nu scoate nici un cuvănt, doar deschide maşina, scoate scaunele, măsuţa, laptopul şi harta şi incepe să-şi facă planuri de drumeţie", ne spune. Şi chiar din punctul de vedere al preferinţelor culinare se observă o deosebire: "Preferă brănzeturile şi lactatele, dar sunt dispuşi să incerce tot ce e specific zonei, chiar dacă unele preparate le sunt complet necunoscute. Am avut o dată un grup din Franţa - le-am dat sarmale… Atăta le-au mai examinat, le-au desfăcut, le-au imprăştiat in farfurie cu furculiţa… Dar pănă la urmă nu a mai rămas nimic in farfurie şi ne-au cerut sarmale in fiecare zi".

 

 

Hărzob de păstrăv Delicioase pe Ceahlău sunt şi preparatele din peşte, la care Mărioara Gheorghiu este maestră. "Păstrăvul in hărzob, aşa cum il pregătesc eu, este adesea cerut de turişti. Cei care au mai măncat la mine mă sună din timp, pentru ca atunci cănd ajung in week-end sau in concediu să fie deja pregătit." Care este secretul acestui preparat? "Curăţăm păstrăvul de intestine, il punem in mujdei - făcut cu usturoi, cimbru şi piper - şi-l ţinem aşa căteva ore, după care-l dăm la afumătoare. După ce s-a afumat, il punem in cetină. Secretul e să fie pus fierbinte-fierbinte, că numai aşa poate lua gustul acela de cetină. Altfel, oricăt de bine ar fi făcut, dacă nu ia gustul acela, tot degeaba e…"

 

 

Punguţa hangiţei Pentru pregătirea acestui preparat este nevoie de o jumătate de piept de pui, smăntănă, condimente (piper, sare, cimbru), costiţă afumată, ouă, cartofi, pesmet, caşcaval sau telemea de oaie, ulei pentru prăjit şi sos de roşii. Mai intăi se bate pieptul de pui cu un bătător de carne. Este indicat să se pună peste bucata de carne o folie de plastic, ca să nu se zdrobească prea tare carnea. După ce pieptul de pui s-a aplatizat, se aşază pe el, la mijloc, costiţa (tăiată in feliuţe subţiri), caşcavalul (tăiat intr-o felie subţire sau ras), sosul de roşii, condimentele şi sarea. Dacă in loc de caşcaval se foloseşte telemea de oaie, atunci se taie in cubuleţe sau se fărămă uşor. Se adună carnea peste umplutură, ridicănd din toate părţile, in aşa fel incăt să se acopere bine. Se dă prin pesmet şi ou bătut şi se prăjeşte in tigaie, cu ulei din belşug, la foc iute, intorcănd "punguţa" cu grijă, ca să nu se desfacă şi să iasă umplutura. Din ou bătut, amestecat cu un cartof dat pe răzătoarea mare, usturoi zdrobit, sare şi condimente se face o foaie (asemănătoare cu o omletă), care se coace tot in tigaie. Pentru servire se aşază in farfurie astfel: mai intăi foaia de omletă cu cartofi, apoi punguţa de pui, iar la urmă se pune smăntănă deasupra. Se ornează cu una-două frunzuliţe de pătrunjel verde şi un trandafir sculptat intr-o roşie mică şi mai tare.

 

 

Borş de cocoş Borşul se face folosind un cocoş intreg. Este de preferat să fie un cocoş mai bătrăn, de doi-trei ani, crescut in curte, şi care se lasă la fiert căteva ore. De asemenea, se pregătesc din timp tăiţei de casă, din ou şi făină, care se lasă căteva ore să se usuce (să fie insă foarte uscaţi). Mai este apoi nevoie de două cepe, o ţelină mică, două rădăcini de pătrunjel, doi morcovi, căteva boabe de piper, mărar, leuştean şi pătrunjel tăiat mărunt, sare şi un litru de borş acru, de putină. Cocoşul se curăţă, se porţionează şi se pune din timp la fiert, cu multă apă rece (dacă mai este nevoie să se adauge apă, pe parcurs, e de preferat să se pună atunci apă caldă, fiartă separat). Se adună spuma, de căte ori este nevoie. După ce a fiert cocoşul bine, se scot bucăţile de carne, se pun deoparte, şi in zeama respectivă se adaugă legumele, tăiate in patru sau doar crestate, ca să fiarbă şi să se pătrundă. Se scot legumele, se strecoară supa şi in ea se pun de data aceasta la fiert tăiţeii. Cănd au fiert şi ei, se potriveşte gustul de sare, se adaugă boabele de piper şi se acreşte cu borşul care a fiert separat, impreună cu leuşteanul. Tot atunci se adaugă şi restul de verdeţuri tocate mărunt (păstrăndu-se căteva linguri de verdeaţă pentru momentul servirii). Carnea se poate pune inapoi in borş sau se poate pune direct in farfurie, cu sau fără legumele fierte, adăugăndu-se pentru fiecare porţie două-trei polonice de borş cu tăiţei şi presărăndu-se verdeaţă tocată.

×