Drumul spre succes începe la 5 dimineaţa

Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge! Ştim asta de când eram mici. Ne-o spuneau părinţii ca un îndemn, mai ales când încă leneveam somnoroşi în pat, la căldură, dar trebuia să renunţăm la dulcele confort matinal, pentru a ne duce la şcoală. Aşa că pare un proverb reinventat, dar unii l-au verificat constant şi au ajuns la concluzia că, într-adevăr, funcţionează.

De la şefi de stat şi de Guvern până la psihologi, medici, oameni de afaceri, scriitori sau yoghini, mulţi pot confirma beneficiile pe care le are deşteptarea la "orele mici" şi pentru activităţile lor, dar şi pentru organism. Recent, cercetătorii de la Universitatea Alberta, din Canada, care au studiat acest obicei, au ajuns la concluzia că în special ambiţioşii, care ştiu ce vor de la viaţă, sunt cei mai consecvenţi în respectarea unui astfel de program, pentru că, dimineaţa, creierul lor este "proaspăt" şi gata de acţiune.

Astfel de persoane "se programează" de obicei de cu seara pentru ceea ce au de făcut a doua zi, astfel încât nu mai bâjbâie după priorităţi a doua zi, ştiind exact cu ce să înceapă. O astfel de preorganizare mentală le ajută nu numai mintea, ci le pregăteşte întreg organismul pentru a face faţă rezolvării obiectivelor pe care şi le-au propus. Este un adevăr ce poate explica de ce unii oameni isteţi, chiar sclipitori, dar mai puţin perseverenţi trec pe locul al doilea, după alţii foarte bine organizaţi şi "comutaţi" pe scopul pe care îl urmăresc consecvent, după un program bine stabilit.

CIOCÂRLIA ŞI BUFNIŢA
Cercetătorii canadieni au clasificat subiecţii studiaţi în două categorii, pe care le-au denumit simbolic "ciocârliile" şi "bufniţele". În categoria "ciocârliilor" intră cei care se trezesc dis-de-dimineaţă, de obicei la ora 5:00. Creierul lor funcţionează cel mai eficient dimineaţa, obosind însă spre după-amiază, când simte nevoia de activităţi mai uşoare, ce nu au nevoie de prea multă concentrare. Cu "bufniţele", lucrurile stau invers. Organismul lor este programat biologic să se trezească mai târziu, iar capacitatea lor mentală se optimizează după-amiază către seară, atingând un maximum la ora 21:00.

Totuşi, indiferent cum am fi programaţi biologic - "ciocârlii" sau "bufniţe" -, e loc pentru schimbare. Şi asta ţine numai de noi. Important este să ne impunem să facem schimbarea. Uneori, e absolut necesară, mai ales când vine vorba despre programul de la serviciu. Dacă începem dimineaţa - şi cele mai multe activităţi încep la această oră -, atunci, practic, nu avem de ales şi trebuie să ne antrenăm pentru trezitul devreme, pentru a putea conta pe randamente optime şi, de ce nu, chiar pe succes.

CEASUL BIOLOGIC, REPROGRAMAT
Convertirea unei "bufniţe" în "ciocârlie" începe cu schimbarea orei de culcare. Nu te poţi trezi în fiecare zi devreme, dacă mergi la culcare târziu. Ora optimă când trebuie să pui capul pe pernă este 22:00. Oamenii de ştiinţă care au cercetat alternanţa somn-veghe au ajuns la concluzia că fiecare oră de somn înainte de miezul nopţii echivalează cu câte două ore de somn după 12 noaptea. Creierul este cel care se odihneşte cel mai bine în acest interval, iar musculatura, în intervalul de după.

Înainte de miezul nopţii, somnul este profund şi foarte odihnitor, iar corpul începe să se relaxeze în mod natural. Şi trezirea, dimineaţa, este mai uşoară, trecerea de la starea de somn la cea de veghe făcându-se mult mai uşor. În tot acest mecanism intervine hormonul melatonină, zis şi "hormonul somnului", pe care organismul îl eliberează în mod natural în timpul nopţii, asigurând relaxarea optimă. În concluzie, cu cât ne culcăm mai târziu, cu atât organismul nostru răspunde mai greu ceasului biologic, iar somnul este mai puţin odihnitor, trezitul devine o povară, mintea e "împrăştiată", iar programul propus e tot mai greu de îndeplinit.