Farul şi corăbiile cu păntecele plin

Nu putem despărţi povestea farului din Alexandria de legenda oraşului insuşi. Se spune că Alexandru Macedon, cucerind Egiptul, şi-a propus să lase ca semn acolo o cetate care să-i poarte numele.

Nu putem despărţi povestea farului din Alexandria de legenda oraşului insuşi. Se spune că Alexandru Macedon, cucerind Egiptul, şi-a propus să lase ca semn acolo o cetate care să-i poarte numele. Rămănea să aleagă locul, dar, oricăt se frămănta, nu găsea răspuns. Intr-o noapte, spune legenda, l-ar fi visat pe Homer, care i-ar fi spus in stihuri minunate să caute locul unde marea cea zbuciumată intălneşte Insula Faros.

Plutarh, in scrierile sale despre fondarea Alexandriei, in 331 i.Hr., povesteşte că Alexandru Macedon s-a dus imediat la locul indicat in vis, "acest loc care se deosebea prin aşezarea lui prielnică: era o limbă de pămănt, avănd peste tot aceeaşi lăţime şi despărţind un lac uriaş, care pătrundea intr-un port mare". Le-a poruncit arhitecţilor să traseze planurile cetăţii, iar ei au făcut-o folosindu-se de mai mulţi saci cu făină albă, cu care au desenat pe pămăntul negru unde vor fi ridicate zidurile şi străzile oraşului. Plutarh spune: "Regele se bucură de aşezarea locului, cănd, deodată, păsări nenumărate şi de toate neamurile şi mărimile porniră de pe fluviu şi de pe lac şi, ca nişte nori, se indreptară spre acel loc, nemailăsănd nimic din făină. Alexandru tare s-a tulburat din pricina acestei prevestiri. Prezicătorii insă il determinară să fie pe pace, spunăndu-i că va intemeia o cetate foarte indestulătoare şi care va hrăni oamenii de tot felul". Alexandru cel Mare nu a stat decăt şase luni in Egipt, suficient insă pentru ca să fondeze impozantul oraş ce urma să devină capitala dinastiei Ptolemeilor.

Construţie indrăzneaţă

Amenajarea ulterioară a portului maritim avea să conducă la construcţia cea mai inovatoare a epocii: Farul, acel edificiu indrăzneţ, in formă de turn, care avea in partea lui superioară o instalaţie de lumini capabilă să călăuzească intrarea corăbiilor in port. Monumentul, pe trei niveluri, trei turnuri retrase succesiv, avea in timp să imprumute numele de la Insula Faros pe care fusese construit. Era opera arhitectului Sostrat din Cnid, fiul lui Dexiphan, şi avea montat deasupra o oglindă concavă, de formă parabolică şi care intensifica lumina unei torţe.

Originea vinului

Aşa cum i se prezisese lui Alexandru cel Mare, cetatea Alexandriei avea "să hrănească oameni de tot felul". Venind la putere, dinastia Ptolemeilor s-a concentrat de la bun inceput pe reorganizarea sistemului de irigaţii, ceea ce a făcut să crească recoltele, să sporească exportul de cereale şi să se intensifice schimburile comerciale cu statele din bazinul Mediteranei.

Dar nu numai cereale exportau egiptenii, ci şi vin. Există incă speculaţii cu privire la provenienţa lui "vitis vinifera" şi, dacă unii specialişti cred că a ajuns in Europa din Caucaz, nu puţini sunt cei care consideră că Egiptul este patria viţei-de-vie. Plutarh spunea că Osiris, zeul egiptean, a fost cel care i-a invăţat pe oameni cum să cultive viţa-de-vie şi că tot el ar fi făcut primul vin.

In Antichitate, cele mai bogate podgorii erau cele din Delta Nilului, apoi cele din zona de sud a Egiptului, dar şi viile din oaze. Multe scene din mormintele antice oferă indicii legat de cultivarea viţei-de-vie şi de producerea vinului. Interesant este că in antichitatea egipteană au existat nişte legi care vizau veridicitatea mărcilor de vin, fiind consemnate numele podgoriei, locaţia, tipul vinului, vechimea, numele producătorului… Ce mai, la fel de dur şi de eficient ca legislaţia actuală europeană!

Ruzz bi-l-khudar

Ingrediente: o ceapă tocată mărunt, două-trei roşii descojite şi tocate, doi-trei ardei graşi, tocaţi mărunt, doi-trei morcovi tocaţi mărunt, două ceşti de orez, 3 ceşti de apă, ulei, sare şi piper.

Preparare: Se călesc primele patru ingrediente in puţin ulei şi apoi se scot din tigaie. Se prăjeşte orezul, amestecănd mereu, pănă cănd este imbibat cu ulei. Se adaugă apă şi se dă intr-un fiert, după care se micşorează flacăra şi se menţine temperatura pănă cănd apa este absorbită şi orezul bine gătit. Se adaugă legumele şi se amestecă bine. Se mai lasă puţin pe foc.

Hamine

Ingrediente: 6 ouă, o lămăie, piper, sare; pentru a colora ouăle: un pumn de coji de ceapă.

Preparare: Ouăle (nu trebuie să fie prea reci, abia luate din frigider) se pun la fiert intr-o oală cu apă rece, in care s-au pus cojile de ceapă (spălate, pentru a se curăţa de eventualele impurităţi). Se fierb aproximativ o oră. Deoarece in timpul fiertului coaja oului crapă, albuşurile se vor colora in cafeniu. După ce au fiert, se lasă să se răcească puţin, apoi se curăţă de coajă şi se taie in jumătăţi, in sferturi sau in felii. Se presară peste ele sare şi piper, după gust. Se servesc alături de felii subţiri de lămăie sau după ce s-au stors deasupra lor căteva felii de lămăie.