Fiecare ce doreşte

La primele Jocuri Olimpice moder­ne, din 1896, la Atena, alimentaţia sportivilor nu avea un regim special. La micul dejun se mîncau lapte, pîine, miere, fructe. În unele cazuri, sportivii puteau să-şi permită şi produ

La primele Jocuri Olimpice moder­ne, din 1896, la Atena, alimentaţia sportivilor nu avea un regim special. La micul dejun se mîncau lapte, pîine, miere, fructe. În unele cazuri, sportivii puteau să-şi permită şi produse de patiserie. Am citit că participanţii la olimpiadele antice îşi începeau ziua cu lapte, pîine, miere, măsline, portocale – care înlocuiau apa. Cel dintîi cîştigător al maratonului olimpic modern, Spiridon Louis, a mîncat, înaintea plecării, struguri, măsline, o plăcintă cu legume şi a băut puţin vin. În timpul alergării, s-a mai alimentat cu struguri şi sta­fide. Se pare că nu a riscat să bea din vinul alb grecesc numit retzina, pentru a nu se îmbăta.

Specialităţi elene

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, în ziua marilor competiţii, la dejun sportivii optau pentru fasole verde, legume bine fierte, carne – în funcţie de probele la care urmau să participe – şi neapărat măsline. Mai consumau brînză, pîine şi vin; nu lipseau portocalele, ca fructe de sezon. La cină, o parte dintre delegaţii prefera peşte sau carne, dar aproape toată lumea se delecta cu faimoasele "Ateniesi", foitaj preparat manual şi umplut cu fructe de pădure. Desertul consta în prăjitu­rele sau miere de Attica.

Pe durata acestor jocuri, muşchiul de vacă a fost un aliment privilegiat, absenţa lui datorîndu-se faptului că era aproape de negăsit în Grecia acelor vremuri. În schimb, puiul, peştele şi le­gu­mele – ca şi mierea, lap­tele, brîn­za, măs­linele şi mîncărurile tradiţionale – erau prezente în fiecare meniu şi pentru toată lumea.

La începutul mileniului III, în 2004, cînd Jocurile Olimpice au revenit la Atena, Satul Olimpic a dispus de două restaurante, patru cafenele şi diverse "automate" în regim liber pentru rezidenţi. Meniul zilnic al restaurantului principal, "Filoxenos", a avut peste 500 de feluri de mîncare pentru toate rasele, religiile şi regimurile alimentare, bucătăria grecească acope­rind 30% din gama meniurilor.

Masa lui Coubertin

La 28 martie 1896 a fost organizat la Atena un dineu pentru reprezentanţii oficiali la Jocurile Olimpice, iar la 31 martie, un dejun. La dineu, invitaţii au fost serviţi cu peşte în sos de vin Dekelia (numele unui sat aflat la cîţiva kilometri de Atena), anşoa şi mici bucăţele de carne "à la Pompadour", pateu de gîscă, Punci Ro­man, pui, salată de lăptuci şi, în final, un bogat sortiment de îngheţată, fructe, acompaniate de Sherry şi de vinuri rare (Leoville 1870, Porto şi Malvoise). Trei zile mai tîrziu, la dejunul oficial, mesenii s-au delectat cu şalău Colbert, cartofi, pilaf de pui, friptură, piure de spanac, scoici la gheaţă, salată "à la russe", îngheţată de ananas, vinuri de Ahaia, în special Decelie, Larose şi Malvoise.

"Olimpismul.. exaltarea şi combi­narea echilibrată a tuturor calităţilor ­corpului, minţii şi voinţei"
Pierre de Coubertin