CAIET DE RETETE
Cuvantul "dulceata" ar trebui scris cu liniuta de unire langa cuvantul "bunica". "Dulceata-de-bunica". Ori "dulceata-bunicii"? Nu? Cine n-a visat, copil, sa deschida capacul borcanului cu gem, peltea, serbet, dulceata ori suc de fructe, legume si flori trase prin zahar de mana bunicii? Dulceata de cirese, de capsune, nuci verzi, de smochine sau pepene galben; de dovlecei, morcovi sau patlagele verzi; de trandafir, iasomie, tei, toporasi sau papadie? Cine ar refuza sa se intoarca in timp, asezandu-se, docil, in fata farfurioarei din portelan pe care bunica ne-ar pune, si azi, fructele dulci, dogorate de dragoste? Randurile ce urmeaza nu contin decat cuvinte luand forma fructelor pastrate in camara bunicii.
Fructele sunt sufletul cofetarului, caci ii trebuie fructe in diferite preparate, pentru a putea lucra in liniste; ii trebuie fructe confiate, conserve, zemuri, siropuri, dulceturi etc., cu un cuvant e elementul principal al cofetarilor, fara de care nu poate sa lucreze. Cu drept cuvant ar fi trebuit ca aceasta carte sa fi inceput cu conservarea fructelor, dar mi-a scapat din vedere.
In strainatate, cum de exemplu, in America, in Germania si chiar in Franta, exista foarte multi colegi, care nu stiu absolut nimic in privinta conservarii fructelor, deoarece le vin toate de-a gata, confiate si conservate, din diferite fabrici care se ocupa exclusiv de conservarea fructelor. La noi in tara insa, n-am ajuns inca acolo si fiecare cofetar e obligat sa isi conserve personal toate fructele de care are trebuinta in cursul anului. Exista si aici cativa angrosisti care se ocupa cu fabricarea dulceturilor, insa numai cu fructele de munte. Fiecare casa de cofetarie, care tine la prestigiul ei, isi face singura mai toate conservele si dulceturile cat si fructele confiate. Din cauza aceasta lucratorii sunt nevoiti sa cunoasca si aceasta bransa, care in realitate este destul de complicata.
Prima datorie la lucrarea fructelor este sa cauti ca fructele sa fie proaspete, culese cat de curand si sa le lucrezi cat se poate de repede ca sa nu stea prea mult la foc, caci aceasta le schimba culoarea. In fabrici bine instalate nu se lucreaza deloc cu foc, ci au instalate cazane cu abur, care fierb foarte repede si nu au nici o bataie de cap cu focul.
Prin cate tari am umblat, nicaieri n-am gasit bogatie de fructe si asa de variate ca la noi. Avem aici variatiuni de fructe de care nici nu se stie in alte tari. E adevarat ca se gasesc si in alte tari cateva fructe pe care noi nu le avem, insa foarte putine. Emil Frederic, Manual practic de cofetarie pentru cofetari si particulari, "Cultura Romaneasca", 1928
| ||
Citește pe Antena3.ro DULCEATA DE CAPSUNIDULCEATA DE CIRESI ALBEDULCEATA DE CIRESI AMAREDulceata de ciresi amare se face in general la munte, unde acest fruct se gaseste in abondenta. Cate odata insa, se iveste si pe aici cate un cos, si daca vrei sa ai trufanda, le cumperi. Este o cireasa mica, neagra si la gust amara. Le cureti de cozi si le arunci intr-un cazan cu apa; acolo le speli si le scoti samburii, puindu-le in strachini ca sa nu se piarza zeama lor. Cand sant gata curatate, le asezi in cazane, adica pui la fundul cazanului un strat subtire de ciresi, peste ele un strat de zahar, peste zahar iar ciresi si asa mai departe pana pe la jumatatea cazanului. Le lasi putin ca zeama lor sa patrunda in zahar, pe urma le pui pe un foc slab ca zaharul sa se topeasca binisor, amestecand usor din cand in cand in fundul cazanului. Dupa ce zaharul este bine topit ii dai foc iute. Speli frumos la margini cu o carpulita inmuiata in apa si o fierbi gata pana ce se trage firul intre degete. Ii pui o portie buna de glucoza. Cand este gata, ii pui putina sare de lamaie topita.APA DE VISINE DISTILATADaca dispui de un alambic mic poti sa distilezi visine si sa pastrezi apa distilata care serveste pentru fondant caramele si altele. Pisezi visinile la fel ca pentru sirop sau le treci la broyeuza, le pui in alambic cu atata apa cate visine si scoti o distilatie foarte buna.DULCEATA DE ZMEURADulceata de zmeura se face in special la munte, unde zmeura se coace mult mai tarziu si este mai stransa, mai legata, adica se poate fierbe mai fara frica, caci boabele nu se despica. Zmeura pe care o gasim in piata este mai frageda, insa mai buna la gust. Se gaseste cate odata si zmeura mai rezistenta cu care se poate face o trufanda. Cureti zmeura de cozi, dupa ce ai spalat-o, o asezi in cazane cu zahar pisat, lasi sa se topeasca zaharul binisor si o ispravesti intr-o singura fiertura, adaogandu-i ceva glucoza si la urma putina sare de lamaie topita. Proba este la fel cu celelalte dulceturi; o fierbi pana tine coarda intre degete.SIROP DE COACAZE |