x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Fructele verii

Fructele verii

de Tudor Cires    |    21 Iun 2006   •   00:00
Fructele verii
CAIET DE RETETE
Cuvantul "dulceata" ar trebui scris cu liniuta de unire langa cuvantul "bunica". "Dulceata-de-bunica". Ori "dulceata-bunicii"? Nu? Cine n-a visat, copil, sa deschida capacul borcanului cu gem, peltea, serbet, dulceata ori suc de fructe, legume si flori trase prin zahar de mana bunicii? Dulceata de cirese, de capsune, nuci verzi, de smochine sau pepene galben; de dovlecei, morcovi sau patlagele verzi; de trandafir, iasomie, tei, toporasi sau papadie? Cine ar refuza sa se intoarca in timp, asezandu-se, docil, in fata farfurioarei din portelan pe care bunica ne-ar pune, si azi, fructele dulci, dogorate de dragoste? Randurile ce urmeaza nu contin decat cuvinte luand forma fructelor pastrate in camara bunicii.

Fructele sunt sufletul cofetarului, caci ii trebuie fructe in diferite preparate, pentru a putea lucra in liniste; ii trebuie fructe confiate, conserve, zemuri, siropuri, dulceturi etc., cu un cuvant e elementul principal al cofetarilor, fara de care nu poate sa lucreze. Cu drept cuvant ar fi trebuit ca aceasta carte sa fi inceput cu conservarea fructelor, dar mi-a scapat din vedere.

In strainatate, cum de exemplu, in America, in Germania si chiar in Franta, exista foarte multi colegi, care nu stiu absolut nimic in privinta conservarii fructelor, deoarece le vin toate de-a gata, confiate si conservate, din diferite fabrici care se ocupa exclusiv de conservarea fructelor. La noi in tara insa, n-am ajuns inca acolo si fiecare cofetar e obligat sa isi conserve personal toate fructele de care are trebuinta in cursul anului. Exista si aici cativa angrosisti care se ocupa cu fabricarea dulceturilor, insa numai cu fructele de munte. Fiecare casa de cofetarie, care tine la prestigiul ei, isi face singura mai toate conservele si dulceturile cat si fructele confiate. Din cauza aceasta lucratorii sunt nevoiti sa cunoasca si aceasta bransa, care in realitate este destul de complicata.

Prima datorie la lucrarea fructelor este sa cauti ca fructele sa fie proaspete, culese cat de curand si sa le lucrezi cat se poate de repede ca sa nu stea prea mult la foc, caci aceasta le schimba culoarea. In fabrici bine instalate nu se lucreaza deloc cu foc, ci au instalate cazane cu abur, care fierb foarte repede si nu au nici o bataie de cap cu focul.

Prin cate tari am umblat, nicaieri n-am gasit bogatie de fructe si asa de variate ca la noi. Avem aici variatiuni de fructe de care nici nu se stie in alte tari. E adevarat ca se gasesc si in alte tari cateva fructe pe care noi nu le avem, insa foarte putine.
Emil Frederic, Manual practic de cofetarie pentru cofetari si particulari, "Cultura Romaneasca", 1928

DULCEATA DE CAPSUNI

Se poate face dulceata din toate soiurile de capsuni si de fragi, insa adevarata capsuna, pentru a face dulceata, este capsuna alba. Intr-un timp, sunt vreo 30-35 de ani de atunci, se cultiva foarte mult soiul acesta de capsuni si se gaseau multe si exemplare mari, asa ca era o placere sa lucrezi dulceata de capsuni. De la un timp s-au rarit si acum a ramas capsuna rosie care o inlocuieste.

Capsunele care se iau pentru dulceata trebuie sa fie proaspete, culese de cu seara. Se curata frumos de coadele lor; este bine daca, cu coada, iese si mijlocul, ca sa ramaie un gol in fiecare capsuna. Dupa ce sunt curatate de coade, se pun in apa de var, adica: varul se stinge 24 de ore inainte si i se adauga apa multa, asa ca pana a doua zi sa se aseze varul la fund si sa ramaie deasupra o apa limpede. Apa aceasta se toarna peste capsunile curatate si lasate asa aproape un ceas. Se scot pe urma pe sita, se fierbe zaharul asemenea ca pentru fondant tare, se toarna capsunile in zahar si se lasa pana da o data in fiert, fara ca sa amesteci in ele. Dupa ce a dat in fiert se da jos de pe foc si se invarteste cazanul binisor, ca sa se stranga spuma la mijloc. Aceasta trebuie bine indepartata cu o lingura cu gauri.

O lasi la o parte pana a doua zi, cand scoti capsunile frumos din zahar cu o lingura cu gauri, le asezi pe o sita si strecori siropul tot printr-o sita foarte fina, ca sa nu treaca firele de capsuni. Pui zaharul iar la un foc bine incins ca sa fiarba cat se poate de repede. Daca este tare slabit prin zeama capsunilor, ii mai adaugi ceva glucoza (sirop de cartofi) si il fierbi ceva mai slab ca in ajun. Pui capsunile intr-insul si ispravesti, fara sa amesteci mult in ea, ci numai din cand in cand cu lingurita de spuma, la fund. Cand e aproape gata sa tie firul, se pune putina sare de lamae topita. Odata ispravita, trebue cautat sa se raceasca cat mai curand.

DULCEATA DE CIRESI ALBE

Exista doua feluri de ciresi zise albe, adica galbene: unele sunt intr-o parte cam rosiatice, celelalte sunt galbene, frumoase si mari ca de ceara. Din amandoua felurile se poate face dulceata bine inteles deosebite. Ciresile se curata de cozi si de samburi, pe urma se pun cu apa la un foc pentru oparit putin. Nu trebuie sa fiarba, insa apa bine infierbantata si luata jos. Le scoti pe urma frumos cu lingura de spuma pe cele cari se urca la suprafata apei si le pui in apa rece. Ai siropul gata si procedezi ca la dulceata de capsuni. A doua zi cand le fierbi gata, adaugi ceva glucoza si vanilie. La urma, putina sare de lamaie topita.

DULCEATA DE CIRESI AMARE

Dulceata de ciresi amare se face in general la munte, unde acest fruct se gaseste in abondenta. Cate odata insa, se iveste si pe aici cate un cos, si daca vrei sa ai trufanda, le cumperi. Este o cireasa mica, neagra si la gust amara. Le cureti de cozi si le arunci intr-un cazan cu apa; acolo le speli si le scoti samburii, puindu-le in strachini ca sa nu se piarza zeama lor. Cand sant gata curatate, le asezi in cazane, adica pui la fundul cazanului un strat subtire de ciresi, peste ele un strat de zahar, peste zahar iar ciresi si asa mai departe pana pe la jumatatea cazanului. Le lasi putin ca zeama lor sa patrunda in zahar, pe urma le pui pe un foc slab ca zaharul sa se topeasca binisor, amestecand usor din cand in cand in fundul cazanului. Dupa ce zaharul este bine topit ii dai foc iute. Speli frumos la margini cu o carpulita inmuiata in apa si o fierbi gata pana ce se trage firul intre degete. Ii pui o portie buna de glucoza. Cand este gata, ii pui putina sare de lamaie topita.

APA DE VISINE DISTILATA

Daca dispui de un alambic mic poti sa distilezi visine si sa pastrezi apa distilata care serveste pentru fondant caramele si altele.

Pisezi visinile la fel ca pentru sirop sau le treci la broyeuza, le pui in alambic cu atata apa cate visine si scoti o distilatie foarte buna.

DULCEATA DE ZMEURA

Dulceata de zmeura se face in special la munte, unde zmeura se coace mult mai tarziu si este mai stransa, mai legata, adica se poate fierbe mai fara frica, caci boabele nu se despica.

Zmeura pe care o gasim in piata este mai frageda, insa mai buna la gust. Se gaseste cate odata si zmeura mai rezistenta cu care se poate face o trufanda.

Cureti zmeura de cozi, dupa ce ai spalat-o, o asezi in cazane cu zahar pisat, lasi sa se topeasca zaharul binisor si o ispravesti intr-o singura fiertura, adaogandu-i ceva glucoza si la urma putina sare de lamaie topita. Proba este la fel cu celelalte dulceturi; o fierbi pana tine coarda intre degete.

SIROP DE COACAZE

Faci zeama de coacaze la fel ca pentru peltea, lasi zeama sa stea 24- 28 ore pana ce incepe sa se formeze muste mici, adica sa dea putin in acreala, caci altfel siropul se pelteleste. Masori seama si adaugi la 1 kgr. de seama, 1 kgr. 300 gr. zahar, pui la un foc bun, il topesti luandu-i bine toata spuma, ca sa se curete de murdarie. Masori ca gradul de sirop sa aiba 28-30 grade, ii adaugi ceva culoare rosie daca gasesti de trebuinta si sare de lamaie topita, ca sa reiasa parfumul. A doua zi il pui la sticle curate, uscate, astupate cu dopuri noi pe care le pastrezi intr-un loc racoros si uscat.
×
Subiecte în articol: zahăr fructele dulceaţa gata