Graiul păinii, dincolo de apa Prutului

Basarabenii trecuţi prin foametea din 1946 şi amăgiţi cu jimbla sovietică de 14 copeici au o vorbă: "Nimeni ca noi nu ştie «a creşte pănea» cea de toate zilele".

Basarabenii trecuţi prin foametea din 1946 şi amăgiţi cu jimbla sovietică de 14 copeici au o vorbă: "Nimeni ca noi nu ştie «a creşte pănea» cea de toate zilele". Ei "cresc pănea" ca pe un copil şi gestul acesta presupune dragoste, smerenie şi, adesea, dramatism. Am putut asculta şi noi "graiul păinii/ cănd de vănt se mişcă vara", cum scria poetul Alexie Mateevici, adus de o brutăriţă din fostul judeţ Cahul. Vera Caminschi e din satul Văleni, lipit ca o ventuză de malul stăng al Prutului. Oamenii lui, ne spune Vera, vorbesc romăneşte "ca la TVR şi Radio Romănia", singurele surse mediatice in care au incredere. "Creşterea pănii" inseamnă, de fapt, la Văleni, cultivarea grăului, aducerea păinii pe masă, dar şi mai mult decăt atăt.

Ritualuri

Păinea e insoţită acolo cu principalele momente ritualice din viaţă. Aşa avem, de exemplu, colacul de botez, pentru preot care "se joacă" pe muzică la masa mare; colacul de mire care, in semn de iertăciune faţă de părinţi, se rupe şi se imparte nuntaşilor: se spune că acei care vor purta colacul mirelui pe cap vor avea un vis frumos, iar fetelor mari li se va arăta ursitul… Vera Caminschi ne scoate pe masă şi colacii pentru nunii mari: cununa de nună mare se dă atunci cănd vine naşa să gătească mireasa; toate prezicerile şi darurile nunţii se inchină pe acest colac numit popular "pupăză". In sfărşit, vedem colacul care poartă numele "scară" şi reprezintă chiar scara vieţii; el se dă de pomană la inmormăntare. "Facem totul numai după tradiţia romănească - ne spune Vera - pentru că suntem romăni şi găndul nostru e numai peste Prut, la copiii noştri care invaţă in Romănia, la fraţii noştri. Păinea şi sarea sunt simboluri ale prieteniei, iar in casa romănului - de o parte şi de alta a Prutului - ele semnifică ospitalitatea proverbială a acestui neam."

Sortimente

Colacii basarabeni, frumos "infrunziţi" şi ornamentaţi cu simboluri tradiţionale, au la bază un aluat simplu. Doar colacul de mire se face cu aluat dulce, ouă, unt, smăntănă, făină, drojdie şi sare. Ceilalţi sunt pregătiţi din făină, drojdie, apă, sare şi ulei, atăt căt este necesar la ungerea tăvii (a "tavalei", zic basarabenii). In afara colacilor cu valoare ritualică, basarabeanul mănăncă, in mod obişnuit, păine albă, păine cu tărăţe şi păine cu floarea-soarelui (sau "răsărită"). In sud, denumirea consacrată a păinii albe este "formă pătrată" şi "formă rotundă" (regionalisme mai puţin obişnuite care desemnează păinea prin forma ei).