În ţara pastelor

Dacă cea de a VII-a ediţie a Jo­cu­rilor Olimpice de iarnă organiza­tă la Cortina d’Ampezzo coinci­dea cu anii reconstrucţiei de după răz­boi, întrecerile de la Roma din 1960 au re­prezentat pentru Italia o veritabilă des­chidere spre lume, pe fondul ex­plo­ziei economice a acestui deceniu. Era normal deci ca în acest context, domeniul culinar să facă parte integrantă din această dezvoltare. Atunci s-au pus bazele "obiceiurilor" de mai tîrziu. 

Dacă cea de a VII-a ediţie a Jo­cu­rilor Olimpice de iarnă organiza­tă la Cortina d’Ampezzo coinci­dea cu anii reconstrucţiei de după răz­boi, întrecerile de la Roma din 1960 au re­prezentat pentru Italia o veritabilă des­chidere spre lume, pe fondul ex­plo­ziei economice a acestui deceniu. Era normal deci ca în acest context, domeniul culinar să facă parte integrantă din această dezvoltare. Atunci s-au pus bazele "obiceiurilor" de mai tîrziu.  

Explozie de restaurante

Jocurile Olimpice au reprezentat explozia care a permis deschiderea de mari retaurante şi redescoperirea celor vechi. De la "Dame Lella" a lui Transtevere la Checchino di Testacio, fiecare cartier al Romei inventa fantezii culinare graţie cărora vechi cafenele sau cantine au devenit restaurante în adevăratul sens al cuvîntului. Cartierul Castelli, în zona cuprinsă între Marino, Frascatti şi Castelgandolfo – unde au avut loc regatele olimpice de canotaj şi caiac-canoe – a fost teatrul unor veritabile sărbători rurale. Unul dintre aceste locuri, numit "Tuscolo", a aparţinut fraţilor Blasi (mari sportivi în fruntea unei echipe cicliste).  

Acest local organiza în 1960 şi o dată pe an, la 14 noiembrie, o sărbă­toare în timpul căreia fiecare oaspete dădea numele său unui butoi de vin, în timp ce la masă vinul era acompaniat de mîncăruri pe bază de vînat, ciuperci şi castane.

Atracţii culinare

Italienii sînt un popor amator de "macaroni" pînă la nebunie. Datorită acestui lucru, probabil, organizatorii s-au străduit să propună meniuri pe bază de paste care să satisfacă exigenţele sportivilor, tehncienilor şi conducătorilor sportivi sau politici. În afara acestora, pe durata Jocurilor, de un enorm succes s-au bucurat "micile coşuri" pe care sportivii şi antrenorii le luau cu ei la antrenamente. Ele conţineau paste, orez rece, pui fript sau friptură de vacă, măr sau banană. Ultimul fruct a fost foarte bine primit, din moment ce s-au con­­su­mat atunci 40.052 kg. Cum era ­se­zonul strugurilor, ei au fost consu­maţi în cantitate mare, adică 62.292 kg.  

De asemenea, au fost preparaţi 60.940 kg de cartofi şi 21.987 kg de roşii. Fructele glasate nu s-au bucurat de o prea bună apreciere, cu excepţia a două feluri de caise. În schimb, 127.000 de îngheţate au făcut deliciul tuturor.  

Vinul roşu a lipsit cu desă­vîrşire în Satul Olimpic, ceea ce l-a determinat pe Livio Berutti – medalie de aur la 200 m – să facă unele escapade la restaurantele oraşului pentru a savura vinul de Castelli şi platourile tradiţionale regiunii, care erau departe de a ­corespunde regimului alimentar necesar unui sportiv.

A XVII-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat la Roma în anul 1960. În ţara pastelor, participanţii s-au putut delecta cu numeroase sortimente, cum ar fi fettuccine sau spaghete à la Carbonara