x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Icoanele Centrului Vechi

Icoanele Centrului Vechi

de Diana Radu    |    16 Apr 2008   •   00:00

În centrul vechi al Bucureştiului, ascunsă printre străzile înguste, se află Biserica Stavropoleos. Clădire veche, zidită în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, mai exact în 1724, de arhimandritul grec Ioanichie Stavropoleanu, biserica este şi astăzi izvor de credinţă pentru creştinii ortodocşi. Mai multe despre locaşul de cult am aflat de la sora Adela, care ne-a introdus în tainica lume a ortodoxiei autentice.

În centrul vechi al Bucureştiului, ascunsă printre străzile înguste, se află Biserica Stavropoleos. Clădire veche, zidită în timpul celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat, mai exact în 1724, de arhimandritul grec Ioanichie Stavropoleanu, biserica este şi astăzi izvor de credinţă pentru creştinii ortodocşi. Mai multe despre locaşul de cult am aflat de la sora Adela, care ne-a introdus în tainica lume a ortodoxiei autentice.

 

 

Începuturile

Iniţial, exista un han care susţinea financiar locaşul de cult. Acesta a fost însă demolat la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Din vechea construcţie a rezistat pînă astăzi doar biserica, ce poartă hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Sfîntul Atanasie cel Mare. Din punctul de vedere al stilului arhitectonic, ansamblul Stavropoleos aparţine epocii postbrîncoveneşti, fiind prin decorul în piatră, pictura murală interioară şi exterioară expresia acestei perioade în arta românească. În curtea locaşului de cult există astăzi o incintă ce adăposteşte un muzeu, o bibliotecă, precum şi cîteva chilii. Clădirea a fost ridicată la începutul secolului al XX-lea, după planurile arhitectului Ion Mincu.

 

 

Contemporaneitate

Din 1991, asezămîntul este păstorit de părintele Iustin Marchiş, care păstrează “tradiţia bizantină pură, ­viguroasă, autentică, nealterată de influenţe venite din exterior”. Din res­pect pentru canoanele Bisericii Răsăritene, la Sta­vro­po­leos nu sînt covoare care să împobobească inutil biserica, nici feţe de masă înflorate (cum se găsesc şi la “case mai mari”), nici icoane cu luminiţe. Veţi găsi însă elementele de bază din bisericile răsăritene. Inclusiv mu­zică bizantină. Muzică psaltică, corală, interpretată de Grupul Stavropoleos. Cîntările sînt preluate din cărţile vechi şi manuscrise muzicale aflate în biblioteca locaşului de cult. Această bibliotecă păstrează tipărituri în limbile română, greacă şi slavonă. Sînt peste 40 de manuscrise şi 200 de tipărituri, cărţi de cult sau manuscrise muzicale, unele chiar din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, care stau la dispoziţia celor interesaţi. Fiindcă multe lucrări sînt vechi şi riscă să se deterioreze, ele au fost reeditate la iniţiativa comunităţii Stavropoleos.

 

 

Tezaur

Şi muzeul de la Stavropoleos adăposteşte obiecte de cult, dar şi fragmente de frescă recuperate de la diferite bi­serici care au fost demolate în perioada comunistă. Atît muzeul, cît şi biblioteca sînt deschise publicului. Vizitatorii trebuie să îşi anunţe însă vizita din timp.

 

Locaşul de cult are toate şansele să devină mănăstire în cursul acestui an. Oricum, acolo vieţuiesc de ani buni cinci surori care-şi duc viaţa după canoanele rînduite ale unei mănăstiri. În plus, ele se ocupă cu restaurarea lucrărilor vechi, a icoanelor, dar şi cu editarea cărţilor. Aceste meşteşuguri sînt, practic, specifice monahului ­dintotdeauna. Se ştie că, din cele mai vechi timpuri, mănăstirile erau păstrătoarele învăţăturii. Cele mai va­loroase biblioteci au fost îmbogăţite de călugări. Instrumentele lumii contemporane oferă însă posibilităţi mul­tiple celor însetaţi de cunoaştere.

 

 

Sărbătoare

O zi deosebită în lumea creştin-ortodoxă este Duminica Floriilor, sărbătorită cu o săptămînă înaintea Paştilor. Aceasta este şi ultima sărbătoare înainte de Învierea Domnului şi celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe asin, fiind întîmpinat cu frunze de palmier. La fel ca şi Paştile, Sărbătoarea Floriilor este rînduită duminica. Acesta este şi primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din cursul anului bisericesc. În această zi, în bisericile creştin-ortodoxe, preoţii sfinţesc, prin rugăciune şi stropire cu agheasmă, ramuri înmugurite de salcie pe care apoi le împart credincioşilor. Cu această ocazie Biserica Creştin-Ortodoxă a rînduit dezlegare la peşte şi la untdelemn. Aşa că, în această zi, credincioşii care au postit pot pregăti preparate delicioase din peşte.


 

 

Biblioteca

Scrieri biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, dar şi studii despre arta bizantină şi icoana ortodoxă se regăsesc în biblioteca loca­şului de cult. Acestea nu au însă un rol ornamental, ele fiind folosite în activităţile curente de numeroşi teo­logi. Multe dintre cîntările de la stra­­nă sînt preluate din izvoarele vechi. Tocmai pentru a conserva mai mult timp lucrările vechi şi rari­si­me, comunitatea Stavropoleos a ree­ditat deja o parte dintre ele. Spre exemplu, “Anastasimatarul lui Ma­ca­rie Ieromonarhul”. În acelaşi timp, alte manuscrise sînt restaurate şi trecute pe suport digital. De aceste lucruri se îngrijesc permanent su­rorile de la Stavropoleos, susţi­nute de alţi membri ai comunităţii.

 

 

 

 

Arhitectură

În anul 1897, Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor iniţiază restaurarea mănăstiri din centrul vechi al Bucureştiului. Arhitectul Ion Micu este însărcinat să se ocupe de asta. Abia în 1904, acesta începe lucrările şi tot el propune, pentru ridicarea, alături de mănăstire, a unei clădiri ce aminteşte de vechiul han. Clădirea va servi pînă în zilele noastre drept muzeu. Pictura exterioară, reprezentînd o împletitură de vrejuri care ­înconjoară medalioanele sfinţilor, respectă stilul arhitectural postbrîncovenesc. Rezultatul: o imagine unitară a ansamblului. Astăzi, Biserica Stavropoleos se impune prin ­originalitate, fiind printre puţinele locaşuri de cult din România care nu se abat de la normele Bisericii Răsăritene. Fără decoraţiuni inutile, respectînd pe deplin dogmele ­bizantine,

biserica este un loc al rugăciunii şi al meditaţiei. Un loc unde omul se apropie de Dumnezeu. La acest lucru au contribuit semnificativ preotul Marian Fartat, ieromonahul Iustin Marchiş, susţinut de arhidiaconul Gabriel Constantin Oprea, precum şi de alţi membri

ai comunităţii.     

 

 

 

Ton cu pătrunjel

Ingrediente: 800 g ton, o lingură de ulei, 50 g unt, 3 căţei de usturoi, două legături de pătrunjel, o lămîie, piper şi sare după gust.

Prepare: Bine curăţat, tonul se porţionează în bucăţi nu prea mari, se unge cu ulei şi se stropeşte cu zeamă de lămîie. Peste el se presară usturoiul tăiat mărunt, piperul şi apoi se sărează. ­Separat, pătrunjelul se mărunţeşte bine pentru ca apoi să se presare peste peşte. Bucăţile de ton se îmbracă în folie de aluminiu şi se pun în tavă.   

 

 

Cod cu legume

Ingrediente: 800 g cod, 50 g ardei gras, 50 g dovlecei, 50 păstîrnac, 50 g ro­şii, o ceapă, 3 căţei de usturoi pi­saţi, 100 g măsline, o lămîie, sare, pi­per, o legătură de pătrunjel, 100 ml vin alb.

Preparare: Se curăţă  peştele, apoi se taie bucăţi şi se pune într-o tavă care a fost în prealabil unsă bine cu ulei.  În tavă se adaugă legumele tăiate bucă­ţele un prea mici. Peste legume şi peş­te se presară usturoiul pisat, sarea şi piperul. Se pun apoi foile de dafin şi se bagă la cuptor. Separat, se opăresc măslinele şi se amestecă bine cu pasta de tomate dizolvată în vin. Acest ames­tec se adaugă peste compoziţia din cuptor şi se mai lasă cam 15 minute.

 

 

Păstrăv cu lămîie

Ingrediente: 4 păstrăvi, o lămîie, puţin vin alb, două linguri de piper verde, sare după gust.

Preparare: Se striveşte piperul verde şi se pune într-un bol. Se adaugă vinul şi sarea. Prin acest amestec se tăvălesc păstrăvii care se pun apoi în tava unsă în prealabil cu ulei. După aproximativ 10 minute se adaugă zeama de la lămîie şi se mai lasă puţin la foc domol. Se ornează cu pătrunjel şi felii de lămîie. 

 

 

Păstrăv cu hrean

Ingrediente: 500 g file de păstrăv, două legături de pătrunjel, două legă­turi de hrean, o lămîe, un praf de sare, o lingură de ulei, o lingură de vin alb.

Preparare: Fileul de peşte, peste care s-a presărat puţină sare şi pătrunjel verde, se înveleşte într-o frunză de hrean. Se pune într-o tavă care a fost unsă în prealabil cu puţin ulei, se adaugă o lingură de apă sau vin alb, un căţel de usturoi mărunţit bine şi se pune în cuptor circa 25 de minute. Cînd este gata, se stoarce lămîia deasupra şi se serveşte cu mămăliguţă.

 

 

 

×