Imaginaţie şi fast

În Suedia, la Stockholm şi Helsinki, s-au des­fă­şurat Jocurile Olimpice în anii 1912 şi 1956. În domeniul ­gas­tro­nomiei, Suedia a dat lumii cîteva "platouri" faimoase, cum ar fi celebrul "smorgasbord", foarte apreciat pe ­aceste me­leaguri înainte de a porni să cu­ce­rească lumea prin intermediul Jo­cu­ri­lor Olimpice. Amatorii cei mai frec­venţi ai acestor preparate matinale gîndeau că "asemenea feluri sînt fă­cute pentru ca fiecare să poată mînca din toate". "Platoul" tipic suedez, cu­prinde aproape 25 de feluri de ­heringi. 

În Suedia, la Stockholm şi Helsinki, s-au des­fă­şurat Jocurile Olimpice în anii 1912 şi 1956. În domeniul ­gas­tro­nomiei, Suedia a dat lumii cîteva "platouri" faimoase, cum ar fi celebrul "smorgasbord", foarte apreciat pe ­aceste me­leaguri înainte de a porni să cu­ce­rească lumea prin intermediul Jo­cu­ri­lor Olimpice. Amatorii cei mai frec­venţi ai acestor preparate matinale gîndeau că "asemenea feluri sînt fă­cute pentru ca fiecare să poată mînca din toate". "Platoul" tipic suedez, cu­prinde aproape 25 de feluri de ­heringi.  

Alte specialităţi

Printre alte preparate, tipic sue­deze, se mai află friptura cu ceapă pră­­jită, supa de mazăre cu punci sue­dez cald, supa de urzici, wiener-schnitzel (un fel de escalop) şi un tip de cîr­­nat, numit "stangkorv". Acesta din urmă era felul cel mai ieftin ce se găsea în restaurante. Printre specialităţile cele mai cunoscute din regiunea Stockholm se află "şalău à la Soto Mayor". Acesta este pregătit dintr-un şalău evis­cerat, curăţat de solzi, marinat în ulei, ceapă şi lămîie, stropit cu smîn­tînă, tăvălit prin făină, prăjit şi servit cu sos de smîntînă şi ciuperci. Nu s-ar putea spune că bucătăriei suedeze îi lipseşte imaginaţia!  

Gastromomia în cort

În 1952 nu a fost deloc uşor să se pregătească cea de a XV-a ediţie a Jocurilor Olimpice, gazda fiind oraşul Helsinki. Programul privind ­ali­mentaţia a început să fie pus în funcţiune cu trei ani înaintea începerii întrecerilor.  

În anii 1949 şi 1950, Helsinki conta pe 196 de restaurante şi cafenele, dar cartierul general al alimentaţiei olimpice a fost încredinţat ofiţerilor militari. Ei au decis să aducă din ţară mai multe sute de specialişti.  

Satul olimpic principal, prevăzut pentru 4.800 de persoane, a fost rea­lizat în preajma stadionului, dar locuinţele nu dispuneau de restaurante, motiv pentru care a fost înălţat un enorm cort, care găzduia mai multe bucătării: pentru asiatici, britanici, americani, francezi, belgieni, latino-americani şi scandinavi.  

Bucătarii Jocurilor au studiat meniurile ediţiilor de la Berlin şi Londra, comparînd caloriile consumate în timpul acestor două Olimpiade şi au citit recomandările celebrului boxer Jack Dempsey în ceea ce-i priveşte pe sportivii de la disciplinele grele.

Meniu finlandez

Mic dejun: Cafea cu lapte, Ovomaltina, ceai, ciocolată sau cacao, unt sau dulceaţă şi miere, budincă, eventual ouă sau omletă cu şuncă; prînz: Supă de legume, escalop de vacă cu unt, cartofi înăbuşiţi în unt, cremă de morcovi, salată, desert; seara: Supă de roşii cu crutoane, limbă de vacă, piure de cartofi, salată, desert.

La Jocurile Olimpice autoservirea a fost exclusă de la început. Francezii au fost cei care au propus ca servirea mesei să fie un prilej de destindere şi comunicare, preparatele comandate fiind destul de laborioase, precum delicioasa carne de vită cu sos