Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zeiţa vănătorii şi a naturii sălbatice⦠Protectoarea oraşelor şi a corăbiilor⦠Dar şi zeiţa fertilităţii pentru locuitorii din Efes⦠Cine nu a auzit de Artemis (sau Diana la romani)?
Zeiţa vănătorii şi a naturii sălbatice⦠Protectoarea oraşelor şi a corăbiilor⦠Dar şi zeiţa fertilităţii pentru locuitorii din Efes⦠Cine nu a auzit de Artemis (sau Diana la romani)? Şi pentru că religia greacă şi-a respectat dintotdeauna zeii, in jurul anului 550 i.Hr. in oraşul Efes - lăngă oraşul Selkuc de azi din Turcia - s-a construit miraculosul templu, una dintre minunile lumii antice, cunoscut sub denumirea de "Templul lui Artemis". In alte documente găsim anul 353 i.Hr. ca fiind data construcţiei. Importante sunt măreţia acestui edificiu din marmură, cu faţadă decorată (lungimea de 125 m, lăţimea de 65 m, 127 de coloane in stil ionic, bogat decorate cu reliefuri de soclu) şi operele de artă care se găseau aici, cum ar fi sculpturile realizate de marii maeştri ai vremii. In jurul templului se aflau scări de marmură ce impresionau prin semeţia lor.
Reconstruiri
Se spune că regele Croesus din Lydia a cucerit oraşul Efes şi alte oraşe din Grecia Antică. In timpul luptei a fost distrus templul zeiţei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia să construiască un templu nou, realizat de arhitectul grec Chersiphron şi de fiul acestuia, Metagenes. Locuitorii din Efes s-au bucurat de acest monument doar vreo două sute de ani, deoarece un tănăr din Efes, Herostratus, l-a ars din temelii, sperănd că numele lui va intra in istorie. In acea noapte s-a născut Alexandru cel Mare care, mulţi ani mai tărziu, a reconstruit templul. Dar, in anul 268 d.Hr., templul a fost din nou distrus, de data aceasta de goţi. Locuitorii au dorit reconstrucţia, dar cu timpul au fost creştinaţi, abandonănd ideea. Astăzi, lăngă vechiul amplasament al templului se poate vizita un muzeu in care se pot admira căteva vestigii ale vestitului templu.
Condiment vechi şi nou
La Templul zeiţei Artemis se aduceau numeroase ofrande, printre care şi ramuri de dafin, deoarece era una dintre plantele cela mai iubite in Grecia Antică pentru mireasma intensă şi delicată a frunzelor sale. Din legendă aflăm că, după ce a omorăt balaurul Python, zeul Apollo s-a intors la Delfi. Simbolul victoriei a fost o cunună din frunze de dafin. De atunci, parfumatul condiment, specific Greciei, dar şi Turciei - pe care il putem folosi astăzi in prepararea diverselor măncăruri cu sos marinat, ca adjuvant in industria conservelor de carne sau in fabricarea oţetului sau a lichiorului - este simbolul invingătorului, al gloriei şi al cinstei. Arbustul este de climat subtropical, specific bazinului mediteranean, unde este intălnit atăt in stare spontană, căt şi cultivat.
