|mpreuna, cu arta {i dragoste pe scena bucatariei. Ploua infiorator. Parca s-a rupt cerul peste noi. Bate vantul si e destul de rece. Sa nu dai un caine afara din casa. Iar vorbesc despre caini! Dar, ma rog, era un fel de-a spune… Cert e ca onorez cu placere invitatia la masa a prietenilor mei Ani Cretu si Ionut Voicu.

Parca s-au scumpit umbrelele si benzina e gratis, pentru ca traficul pe strazile Capitalei, ce astazi imi pare mai gri ca niciodata, e un calvar. Dar tocmai eu vorbesc… Poti sa-ti faci linistit siesta in masina pana se urneste coloana uriasa din fata ta, tinuta in frau de un politist ud pana la piele. Imi pare rau pentru el si-i multumesc cerului ca sunt la adapost. De plictiseala, eu incep sa desenez pe geamul aburit. Din masina de alaturi, un pasager ma urmareste contrariat. Cred ca ma considera nebun. Asa ca renunt la opera mea de arta si ma uit in alta parte. Hai, ca ne mai miscam doi metri!

Ma credeti sau nu, in toata nebunia asta, gasesc un loc de parcare. Si chiar e regulamentar, si chiar e fara plata, si chiar nu rup oglinda nimanui cand ma strecor la mustata, si numai eu stiu cum, intre doua masini. Pana la intrarea blocului sunt vreo 10 metri, dar e suficient ca ploaia sa ma faca ciuciulete.

Ajuns sus, Ionut imi deschide usa si ma pofteste inauntru cu un zambet. Sotia lui, actrita Ani Cretu, imi ia sacoul si-l pune la uscat. In cateva clipe, o ceasca de cafea aburinda se aseza generoasa in fata mea si ma invita sa o beau. Ma simt rasfatat.

Ne uitam la ceva la televizor. Se vorbeste despre vedete, false, adevarate. Exista?

Ionut rupe tacerea ce se asezase intre noi dupa cele cateva cuvinte de intampinare. E in vocea lui putina revolta stapanita si multe intrebari fara raspuns. Poate nedumeririle lui sunt si ale mele. Poate ar trebui sa vorbim despre toate astea. "Eu nu cred ca la noi exista vedete in adevaratul sens al cuvantului. Exista doar persoane publice. Eu unul, cel putin, nu ma consider vedeta", incheie liderul trupei Ro-Mania.

Reteta a inceput cu o despartire

Ingredientele re]etei a[teapt` s` intre ntr-un concert gastronomic

"Dar si genul de presa care se agata cu orice pret de monden poarta o vina deloc de neglijat in formarea gresita a unor asteptari si, pana la urma, a gustului publicului", intervine actrita Ani Cretu. Incearca sa nu ma priveasca, dar eu nu ma simt vizat. In glasul ei nu e repros, ci, poate, doar o unda de tristete. "La un moment dat, aparuse undeva o fotografie de la nunta noastra si se afirma ca parintii lui n-au venit la biserica. Mai grav e faptul ca mama ne-a sunat suparata, crezand ca noi am declarat asa ceva. Bineinteles ca nimeni n-a avut curiozitatea sa intrebe cine erau cei din spatele lui Ionut! La petreceri, mie a inceput sa-mi fie teama si sa-l tin de mana pe Ionut. Daca o fac, o sa se spuna ca eram despartiti, iar acum ne-am impacat. Daca nu-l tin de mana, concluzia e ca tocmai ne-am certat. Ar fi util sa ni se dea si noua o reteta exacta a felului in care trebuie sa te tii de mana, ca sa stim cum procedam." Zambesc amandoi si se tin de mana.

"Si ca tot veni vorba de retete, hai sa-ti spun ce-i place lui Ionut sa manance! Eu nu gatesc mereu si atunci, doar cat sa mancam noi doi o zi-doua. Daca vrei sa pastrezi placerea in a prepara cate ceva, cred ca de doua-trei ori pe saptamana e suficient. Altfel, bucuria dispare si totul devine doar rutina. In plus, am o memorie gustativa foarte buna. Daca mi-a placut ceva, undeva, pot sa reproduc mancarea aceea foarte bine. Galustele pentru supa, de exemplu, mi-au reusit din prima. E si o provocare in toate astea, iar eu mi-o asum cu mare placere. Imi place sa-l vad pe Ionut cum mananca cu pofta o ciorbita de vacuta sau de perisoare. Oricum, el e un carnivor convins. Am facut odata un experiment si i-am gatit o ciorba de loboda. Facea ce facea si tot ocolea legumele", il paraste si-i arunca o privire glumeata. "Pai, daca o bucatica de carne n-ai scapat si tu in ea…", intervine Ionut. "Ce spuneam? N-am avut succes cu asta. Dar ciorba era foarte buna!", incheie cu incredere. Ceva imi spune totusi ca Ionut nu e deloc convins. Ma rog… Gusturile nu se discuta. Pe mine unul ma apuca foamea doar la amintirea ciorbei de loboda facute de mama si pe care o mancam abia scoasa din frigider in zilele toride de vara ale copilariei mele. Dar asta e alta poveste…

"Felul lui de mancare preferat e, de fapt, o inventie de-a mea", marturiseste actrita Ani Cretu. "Povestea acestui fel de mancare incepe cu o despartire.

Pe la sfarsitul lui noiembrie 2001, Ionut a plecat intr-un turneu mai lung in Franta si Elvetia. Nu-mi gaseam locul prin casa, gandindu-ma doar la ziua in care trebuia sa se intoarca.

Si in dupa-amiaza in care trebuia sa se inapoieze, de fericire ca vine, m-am gandit sa-l intampin acasa cu ceva bun. Asa ca am facut o ciorba de vacuta, ca stiam ca e innebunit dupa ea. Acum stiu eu ca ce-i place mai mult la ciorba mea e carnea", continua sa-l tachineze Ani. Ionut pare ca e preocupat mai mult de ceasca de cafea, dar zambeste pe sub mustata. "La un moment dat, mi-am dat seama ca ma preocupase toata ziua ciorba si nu ma gandisem deloc ce sa gatesc la felul doi. Am inceput sa scotocesc prin casa dupa ceva care sa ma inspire si n-am dat decat de o tavita cu ficatei si de niste ciuperci proaspete. Cu toate eforturile mele si dorinta de a-i pregati ceva mai deosebit, nu prea aveam ce incepe cu ele. M-am gandit mai intai sa pun ciupercile la cuptor, cu putin cascaval si cu verdeata. Dar stiu ca-i place carnea si nu prea mergea. Apoi am zis macar sa prajesc ficateii. Dar ca sa pun ciupercile doar de garnitura, parca nu era nimic special. Si atunci mi-a venit o idee. Ce-ar fi sa gasesc o solutie si sa le gatesc pe toate impreuna? Asa s-a nascut felul asta de mancare, ficatei de pui cu ciuperci.

Cand s-a intors, era, bineinteles, lihnit de foame, a mancat tot ce gatisem fara sa puna nici un fel de intrebari. A doua zi abia, au inceput sa apara nedumeririle. Dar cred ca intre timp s-a obisnuit cu doza asta de inovatie si imprevizibil din bucataria noastra si mananca cu placere ce gatesc eu, atat timp cat are carne!" Asa ca inventia asta a mea, a devenit felul de mancare preferat al lui Ionut." Privindu-i, imi dau seama ca la ei in casa se mai adauga ceva in orice reteta: multa, multa dragoste!

Publicul alege

"Cand am inceput sa cant nu am facut-o din dorinta de a fi recunoscut pe strada. Ca asta a placut publicului si de atata timp putem exista constant in lumea muzicala cu atat mai bine. Intr-un sistem in care vedeta sta in spatele unor oameni care o pazesc, iar cand isi face cumparaturile inchide magazinul, devine practic intangibila, o imagine care se vinde. Eu cobor la bacania din colt si stau la rand sa-mi cumpar ce-mi trebuie. De Sfantul Dumitru am fost cu sotia mea la Mitropolie. Ca sa ajungem inauntru am stat de la 21:30, pana a doua zi dimineata. La un moment dat, aud undeva in spatele meu: "Ia uite-i si p-aia, cum stau la coada!". Da, stam la coada, si? Apropierea asta de fiecare zi cu cel care te-a vazut cu o seara inainte pe scena sau la televizor e periculoasa pentru o asa-zisa vedeta care nu doreste decat sa i se faca loc pe oriunde trece. Si asta pentru ca va incerca sa demonstreze cat de teribil e el. Omul il vede si generalizeaza firesc. Noi nu avem nimic de demonstrat nimanui. Pe scena se vede cine are cu adevarat ceva de spus si cine nu. Iar publicul alege."

FICATEI DE PUI CU CIUPERCI

Pentru 4 portii e nevoie de un kilogram de ficatei, un kilogram de ciuperci, o jumatate de ceapa rosie, o legatura de patrunjel, o jumatate de lingurita de piper alb si negru, o jumatate de lingurita de busuioc, unt si condimente.

Se curata foarte bine ficateii, se spala si se pun la inabusit in tigaie, cu unt. Separat, intr-o craticioara mai mare, punem tot la inabusit in unt ceapa taiata marunt. Dupa ce sunt aproape gata, ficateii se adauga peste ceapa luata de pe foc.

Ciupercile tocate le inabusim in unt si le adaugam peste ceapa si ficatei. Adaugam apa si punem pe foc. Cand scade, punem condimentele, sarea, iar la sfarsit, busuiocul si patrunjelul.