La Maxim’s, floarea Parisului

Tradiţia a ceea ce am putea numi "ospitalitate olimpică" s-a instaurat pe timpul ediţiei a doua a Jocurilor, la Paris, în 1900, în cadrul Expoziţiei Universale. Aceasta a faci­litat lucrurile şi pe planul artei cu­linare, pentru sportivii şi însoţitorii lor, care cutreierau restaurantele cele mai bune din capitala Franţei, cu doi poli de atracţie: "Maxim’s", pe malul drept al Senei şi "Tour d’Argent", pe malul stîng. 

Tradiţia a ceea ce am putea numi "ospitalitate olimpică" s-a instaurat pe timpul ediţiei a doua a Jocurilor, la Paris, în 1900, în cadrul Expoziţiei Universale. Aceasta a faci­litat lucrurile şi pe planul artei cu­linare, pentru sportivii şi însoţitorii lor, care cutreierau restaurantele cele mai bune din capitala Franţei, cu doi poli de atracţie: "Maxim’s", pe malul drept al Senei şi "Tour d’Argent", pe malul stîng.  

Aici, unde era o superbă vedere spre acoperişul Catedralei Notre Dame, îşi dădea întîlnire aristocraţia europeană, din care nu lipsea regele Angliei, Eduard al VII-lea. Pe mese puteai găsi preparate din raţă şi scoici Saint Jacques, precum şi o băutură care se asocia cu succesele sportive: şam­pania!...  

Istoria Restaurantului Maxim’s e interesantă. Localul a fost creat în 1893, devenind un loc de rendez-vous al clientelei mondene pariziene, în perioada Belle Epoque. Pentru Expoziţia Universală din 1900, a fost decorat în stilul Art Nouveau. Înscris în inventarul francez al monumentelor istorice, localul este, astăzi, proprietatea nu mai puţin celebrului couturier Pierre Cardin.

Primul Sat olimpic

La Jocurile Olimpice din 1900, care s-au desfăşurat între 14 mai şi 18 octombrie, fiecare sport a avut comisia sa care s-a ocupat de alimentaţie. Banchetul gimnasticii a avut loc la Saint-Mandé, în Salonul Familiilor, făcîndu-se apel la toate restaurantele din jur pentru a putea face faţă numeroşilor meseni, circa 900.  

Douăzeci şi patru de ani mai tîrziu, la Paris, gastronomia va face carieră în istoria olimpismului. Pentru prima oară, a fost amenajat un sat olimpic în apropierea stadionului Colombes.  

Aici, se serveau trei mese pe zi. La micul dejun: cafea cu lapte, ciocolată sau ceai, pîine, unt, dulceaţă sau ouă cu jambon şi ceai. Prînzul presupunea un aperitiv, peşte sau ouă, friptură, legume, brînză, fructe, o jumătate de sticlă de vin roşu sau alb, o sticlă de bere sau o jumătate de litru de apă minerală, cafea sau ceai. Seara se puteau servi supă, un aperitiv, friptură, legume, desert, băuturi de acelaşi sortiment şi în aceeaşi cantitate ca la dejun şi o infuzie.

Restaurantul raţelor

Restaurantul "La Tour d’Argent", cel mai vechi şi unul dintre cele mai renumite din Paris, cunoscut şi în străinătate, a fost fondat în anul 1582. Aici se zice că ar fi luat masa şi Ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, precum şi regele prusac Wilhelm I. Astăzi el are două stele în Ghidul Michelin. Cei peste 200 de angajaţi de toate naţiona­lităţile au un singur scop: satisfacerea clientului. ­Ospitalitatea, respectul tradiţiilor, dorinţa de a face lucrurile cît mai valoroase, creativitatea ­bucăta­rilor şi impresionantele cunoştinţe ale somelierilor sînt ­atuurile localului. André Terrail, ­actualul proprietar, îşi întîmpină oaspeţii cu o replică devenită ­celebră: "Nimic  nu este mai serios decît plăcerea culinară". În meniul restaurantului există peste 45 de feluri de bucate care au ca ­ingredient principal raţa, astfel încît fiecare preparat de acest fel are un număr: raţa 1, raţa 2 etc. Specialitatea cea mai renumită este "le canard à la presse" (raţă ­presată). Restaurantul are de asemenea o cramă în care se află peste o jumătate de million de sticle de vin de mare calitate. (Carmen Drăgan)

Carnea de raţă, înnobilată cu sosuri, garnituri şi condimente savuroase, a fost apreciată de sportivii sosiţi la Paris cu ocazia Jocurilor Olimpice de la începutul secolului al XX-lea.