Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Toată lumea se buluceşte, prin magazine, pentru a procura produsele necesare meselor festive, cu ocazia Paştelui. Aleargă după miel, ouă, mirodenii, vopsele pentru ouă etc. Problema nu e că nu le-ai găsi, nu, ci preţurile. Preţurile care la noi, ca la nimeni, în loc să scadă în perioadele cu vînzare mare, cresc.
A început alergătura. E o adevărată întrecere. Un fel de concurs la care participă mulţi şi toţi ies învingători. Trofeele sunt după pungă!
Toată lumea se buluceşte, prin magazine, pentru a procura produsele necesare meselor festive, cu ocazia Paştelui. Aleargă după miel, ouă, mirodenii, vopsele pentru ouă etc. Problema nu e că nu le-ai găsi, nu, ci preţurile. Preţurile care la noi, ca la nimeni, în loc să scadă în perioadele cu vînzare mare, cresc. Dar nu oricum, ci, cum zicea şi vecina, mai întîi se dă un anunţ la televizor, prin care ţi se spune că se vor scumpi anumite produse. Şi chiar dau nişte preţuri estimative. A doua zi, preţurile ţîşnesc, tinzînd către cele anunţate de cu seară, pe ecrane.
Aşa am păţit şi anul acesta. Ieri, soţul meu a plecat în cercetare, prin piaţă, după carne de miel. A studiat terenul şi a venit acasă cu preţul de 14 lei kg în unele locuri şi 15 lei în altele. Am stabilit să cumpărăm pentru că, i-am zis eu, cunoscătoare, se vor mări preţurile. Nici n-am zis bine şi la televizor se anunţă că preţurile vor creşte considerabil.
A doua zi, de dimineaţă, am pornit amîndoi, în trombă, către hala de carne. Aici, surpriză! Toate preţurile de cu o zi înainte crescuseră cu 2-3 lei, deci acum erau 16,99 şi 17,99. Şi felul cum era scris 99, te făcea să-i... Un 99 mic, puchinos şi codiţele de la 9 mititele de puteai să citeşti liniştit 00. Ca să nu zici că preţul e aproape 17,00, ci 16,00 şi dacă tot ai apucat să-i deranjezi să-ţi cîntărească, nu mai poţi să le spui că, pentru un 0,99 amărît, vrei să renunţi la marfă. Am făcut un raid rapid, pentru orientarea clasică: preţ-calitate-cantitate şi am cumpărat pînă la urmă un miel. Ca să nu ajungem să-l cumpărăm doar în gînd. Am mai luat una-alta şi nişte pulpe de pui care, la mine în cartier, crescuseră la preţ cu 3 lei.
Soţul meu avea ochii sclipitori ca ai unui vulpoi pofticios şi nu pricepeam de ce. Am ajuns la un magazin unde se vindeau şi... raţe! Raţe! Raţe! Raţ, ra, r... Vedea şi el ce vedeam şi eu. Nu erau orice fel de raţe. Erau, probabil, dintr-un material deosebit, sau poate aveau cristale Swarovski, sau conţineau cartonaşe de răzuit, un premiu ceva acolo, pentru că nu costau decît 11 lei kilogramul! Şi cum o raţă slăbănoagă are în jur de 1,5 kg, una normală peste 2,5 kg... deci, cam 27,5 lei o raţă!... Dacă vrei musai să o mănînci, nu să o pui în vitrină, trebuie să cumperi şi varză, conform tradiţiei. Varza nouă costă în jur de 3,50-4,00 lei kilogramul, pentru că de cea murată nu te mai poţi apropia. Şi cum varza nouă cînd o prepari scade mult, deci... 3 kg varză, aşa doar pentru un zîmbet în tavă, mai dai 10,50 lei. Socoteala scurtă este de 40 lei raţă pe varză! Doar la o masă, într-o familie de patru persoane normale, adică fără regim, cu trei bărbaţi şi... nici vorbă de musafiri! Aşa că... vulpoiule, la raţe... pofta-n cui! Păpăm o tocăniţă de pipote şi inimioare. Le luăm acum, pînă nu le scumpesc! Şi las’ că face mama nişte cornuleţe fragede, cu fulgi de cocos şi rahat, că astea încă sînt accesibile!
Cornuleţe de post
Ingrediente: un pachet margarină topită, 5 linguri apă, o linguriţă sare, o lingură oţet, 250 gr făină (cît cuprinde), rahat şi un plic fulgi de cocos. Preparare: din margarină, apă, oţet, sare şi făină se face un aluat potrivit de tare (dacă mai e nevoie de făină, adăugaţi), din care împărţiţi în 10 părţi egale şi fiecare parte în alte 8 părţi, pe care le întindeţi şi le puneţi rahatul dat prin fulgii de cocos. Împăturiţi, daţi la cuptor, la foc potrivit, 10-15 minute. Pudraţi cu zahăr şi fulgi de cocos.
