Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Probabil nici un alt fel de măncare nu poate fi "mai mexican" decăt "mole", o mixtură complexă de condimente, alune, chile şi ciocolată, pe care numai neiniţiaţii o pot numi folosind cuvăntul "salsa" (sos). Iar dintre toate acele reţete de "mole" care se pregătesc pe intinsul Mexicului, nici una nu se poate compara cu "mole poblano" sau "mole in stil Puebla".
Probabil nici un alt fel de măncare nu poate fi "mai mexican" decăt "mole", o mixtură complexă de condimente, alune, chile şi ciocolată, pe care numai neiniţiaţii o pot numi folosind cuvăntul "salsa" (sos). Iar dintre toate acele reţete de "mole" care se pregătesc pe intinsul Mexicului, nici una nu se poate compara cu "mole poblano" sau "mole in stil Puebla".
Specialităţile "Puebla" vorbesc despre inceputurile gastronomiei mexicane. Despre acel moment in care bucătăria aristocraţiei spaniole s-a combinat cu cea a indienilor autohtoni, iar din această "alchimie gastronomică" a ieşit la iveală un stil culinar inconfundabil.
Bucate pentru un vicerege
O legendă veche vorbeşte despre o intămplare de la inceputul secolului al XVIII-lea, cănd episcopul din Puebla l-a invitat pe viceregele Spaniei la masă şi impreună au gustat din bucatele "Noii Spanii".
Cu trecerea timpului, mexicanii au uitat numele celor doi iluştri comeseni, dar işi amintesc cu plăcere numele bucătarului care a gătit pentru acel dineu istoric: Sor Andrea de la Asuncion. Sor Andrea a ales cele mai aromate condimente: anason, cuişoare, scorţişoară, piper negru şi căteva varietăţi de ardei mexicani - ancho, mulato, pasilla şi chipotle. Apoi: usturoi, tomatillos, tortillas, seminţe de susan, migdale şi arahide şi cel mai delicat bitter de ciocolată Puebla, un ingredient rafinat, necunoscut pănă atunci europenilor.
Pregătite şi mixate cu grijă, aceste ingrediente au compus un preparat considerat de episcop şi oaspetele său regal ca fiind perfect, fără egal. "Mole poblano" s-a născut in acea zi!
"Haute cuisine"
Puebla şi cele două state din nordul său - Tlaxcala şi Hidalgo - , aflăndu-se in centrul culturii mezoamericane, au cunoscut, după Conquista spaniolă, o mare inflorire.
Spaniolii i-au convins atunci pe liderii indieni să-şi unească forţele, iar fuziunea dintre cele două culturi, in centrul Mexicului, a condus la o arhitectură exuberantă - fără egal in America - , ca şi la o hibridizare gastronomică din care a ieşit ceea ce putem numi, cu un termen european: "haute cuisine" mexicană. "Marea bucătărie" intrată astăzi in patrimoniul universal!
Salsa pico de gallo (salsa mexicana)
Sos mexican
Ingrediente: o cană şi 1/2 de ceapă albă tocată mărunt, 4 roşii mai mari (cam de un kg), descojite, fără seminţe şi tocate mărunt, 2-4 chiles serranos tocaţi, 1/2 cană de coriandru tocat, sare, sucul de la o lămăie, două linguri de ulei de măsline.
Preparare: Intr-un bol se pun ceapa, roşiile, ardeii iuţi şi coriandrul. Se adaugă sarea, zeama de lămăie şi uleiul de măsline. Se amestecă şi se lasă la marinat o oră. Se serveşte cu totopos (tortilla crocantă), tacos de brănză, quesadilas şi empanadas. In sos se mai pot adăuga cubuleţe de avocado sau oregano. In loc de pătrunjel se poate pune piper măcinat, tocănd foarte bine restul ingredientelor. In Baja California (unde acest sos este popular) se serveşte cu fructe de mare şi peşte prăjit. (S.C.)
