Licitaţii şi cărţi rare

S-au convertit şi romănii la moda achiziţionării de cărţi rare prin licitaţiile organizate de diferite instituţii de specialitate. Nu ne mai ajung anticarii şi "buchiniştii" de pe Dămboviţa.

Or, poate, ei nu au intotdeauna la indemănă exemplarele acelea pe care "ne-am bate" să le obţinem, să le răsfoim, să le răsfăţăm şi să le păstrăm in bibliotecă. E drept că, adeseori, e şi o chestiune de şansă. Iată, de exemplu, volumul "Dictatura gastronomică. 1501 feluri de măncări" (Editura Universul, Bucureşti, 1935), care s-a văndut de două ori la licitaţie in ultimii doi ani - o dată (la Casa "Alis") preţul de pornire a fost 400 RON, iar cel de vănzare de 700 RON, a doua oară licitaţia a pornit de la 200 RON, iar ciocanul a căzut la fabuloasa sumă de 1.600 RON.

Recent, o altă carte rară s-a disputat la licitaţie (organizată de data aceasta de Casa de Licitaţii "Monavissa"). Pentru volumul "Le livre de cuisine", de Jules Gouffé, Paris, Editura Hachette, 1867, s-au plătit la final 1.300 RON.

DISCIPOLUL LUI CARÊME

Cine a fost Jules Gouffé? S-a născut acum două veacuri, la Paris, şi a incetat din viaţă in 1877, la Neuily. La numai 16 ani stărneşte interesul lui Antonin CarÃşme (supranumit şi "Napoleon des fourneaux"), care face din el nu doar un discipol, ci un urmaş menit să-i depăşească faima. Intre 1840 şi 1855, Gouffé are propriul restaurant, situat in foburgul Saint-Honoré, pentru ca, din 1867, să se lase convins de Dumas-tatăl şi de Baronul Brisse (amăndoi şi autori de cărţi de bucate) să devină bucătar-şef al Jokey-Club-ului din Paris. Acesta este şi anul in care publică, la Editura pariziană Hachette, prima carte, care va revoluţiona bucătăria decorativă: "Le livre de cuisine". Au urmat: "Le livre de conserves" (1869), "Le livre de pătisserie" (1873), "Le livre de soupes et potages" (1875).

CĂTEVA LĂMURIRI Pané englezesc - se bate un ou cu puţin ulei, sare fină, piper şi puţină apă, apoi se trec prin această compoziţie bucăţile de carne, după ce au fost tăvălite prin făină, şi se prăjesc. Unt clarificat - unt proaspăt, topit la foc domol intr-o cratiţă, pănă cănd se face ca uleiul şi prezintă un depozit alb, moment in care se scoate şi se foloseşte la diferite preparate. Unt noisette - unt topit şi rumenit.

ESCALOP DE VITĂ "À LA VIENNOISE" Tăiaţi şi aplatizaţi şase escalopuri de vită. Asezonaţi-le cu sare şi piper, treceţi-le prin făină şi apoi printr-un pane englezesc. Sotaţi-le in două linguri de unt clarificat. Atunci cănd prind o frumoasă culoare aurie, scoateţi-le pe un platou rotund şi aşezaţi-le in formă de coroană. Garnisiţi-le cu două linguri de gălbenuş răscopt tăiat, două linguri de albuş răscopt tăiat, două linguriţe de capere la oţet, o lingură de pătrunjel verde tocat. Puneţi această garnitură in mici buchete separate. Aşezaţi pe fiecare escalop o felie de lămăie. Sosaţi cu un decilitru de zeamă de carne, redusă cu două linguri de unt noisette fierbinte şi apoi serviţi. (Jules Gouffé, Le livre de cuisine, Hachette, 1867)