Locul unde a început istoria creştinismului

Patru milioane de ani de istorie. Centrul lumii pentru trei dintre cele mai importante religii ale lumii. Ierusalim, un oraş divizat, cu propriile legi nescrise, un loc unde întâmplările biblice sunt retrăite zi de zi, pas cu pas, de pelerinii din întreaga lume, pornind de la Grădina Ghetsimani, drumul către Golgota şi sfârşind cu crucificarea şi apoi aşezarea lui Isus în mormântul pregătit pentru Iosif din Arimateea.

LOCURI SFINTE
La aproape 300 de ani de la aceste evenimente, Împaratul Constantin a construit exact pe acele locuri biserici care să rememoreze întâmplările din Noul Testament. Legenda spune că, în timpul construcţiilor, Împărăteasa Elena ar fi descoperit adevărata Cruce pe care a fost răstignit Iisus, cât şi mormântul acestuia.

Ele sunt elementele importante ale Bisericii Sfântului Mormânt. Interesant este că trei religii - ortodoxă, armeană şi catolică - împart acest spaţiu, fiecare oficiind liturghii. O familie iudaică păstrează cheia de la intrare, iar o alta islamică deschide şi încuie, de două ori pe zi, uşa grea ce blochează intrarea în biserică. Acest aranjament a avut rolul de a stinge animozităţile care au apărut de-a lungul timpului între diferitele religii şi este o urmare a decretului semnat de Saladin (sultanul Egiptului şi Siriei), la începutul secolului al XII- lea.

BISERICA SFÂNTULUI MORMÂNT
Trecând de curtea interioară şi păşind pe sub arcada intrării, te aşezi în genunchi, pentru a atinge, chiar şi pentru o fărâmă de secundă, Piatra Ungerii cu Mir. Tradiţia spune că pe această piatră a fost aşezat Iisus, după coborârea de pe cruce. Femeile l-au uns cu mir şi l-au pregătit pentru aşezarea în mormânt, conform tradiţiei iudaice.

În Rotonda (numele pe care-l poartă mormântul) se roagă deopotrivă europeni, asiatici sau americani. Poate că nicăieri nu ai să vezi aşa o diversitate. Intră pioşi, cu capul plecat, în mormântul prea puţin încăpător. Atmosfera este stranie, ca de început de lume. O rugăciune, lacrimi... Se spune că o călătorie la Ierusalim îţi schimbă viaţa pentru totdeauna.

Şi tot din biserică, trecând iarăşi printr-o poartă, începe urcuşul (pe trepte astăzi) către Golgota. Aici, mai aproape de cupola bisericii, se află piatra în care a fost înfiptă crucea. Un lung şir de oameni se închină la altar, sub privirile atente ale călugărului grec. La un moment dat, mulţimea este dată în lături, pentru a face loc ceremonialului zilnic de sfinţire cu tămâie.

Trei călugări (unul catolic, altul grec şi altul armean) străbat pe rând Golgota, murmurând rugăciuni şi împrăştiind aburi de tămâie. Odată acest ritual îndeplinit, se simte iarăşi forfota. Credincioşii îşi aşteaptă rândul. Şi tot tradiţia mai spune că exact la mijlocul distanţei dintre locul Crucificării şi cel al Înălţării se află centrul lumii - omphalos.

VIA DOLOROSA
Pornind pe Via Dolorosa, sau Drumul Patimilor, trăieşti istoria sfântă oprindu-te pentru câteva clipe la cele 12 puncte, fiecare dintre ele amintind de câte un eveniment: locul în care Veronica i-a şters lui Iisus faţa cu un ştergar, cel în care Simon din Cirene l-a ajutat să care crucea... Dar poate locul cel mai emoţionant este Grădina Ghetsimani. Măslinii, despre care se spune că au fost martori tăcuţi ai zilei în care Iisus s-a rugat pentru oameni, s-au frânt în două, s-au încovoiat de prea mulţi ani, dar se îndârjesc să rămână verzi. An de an...

BUCĂTĂRIE ISRAELIANĂ
Pe străzile pietruite, înguste şi întortocheate, se înşiră prăvălii cu ţesături, vase, condimente, obiecte religioase, cărţi, vederi, icoane... Vânzătorii, aşezaţi pe scăunele, sporovăiesc şi, din când în când, te îmbie să le treci pragul. Există şi mici restaurante, în încăperi boltite, ce par vechi de când lumea. Aici se servesc preparate emblematice pentru Israel: falafel, shakshouka, cuşcuş sau humus.




Salatele sunt foarte variate, fiind servite la aperitiv, iar cea mai populară are în compoziţie roşii şi castraveţi tocaţi. În vinerea dinaintea Sabatului, în bucătăriile din Ierusalim se pregăteşte hamin (carne, orez sau fasole lăsate în cuptor să se facă foarte încet).


Delicii în Oraşul Sfânt
Pe Via Dolorosa, de-a lungul zidurilor de piatră, se găsesc din loc în loc tarabe cu dulciuri. Cele mai multe dintre ele sunt scufundate în miere şi au alune, migdale sau fistic din abundenţă. Maamoul se prepară din griş şi se umplu cu nuci tocate sau smochine.

Ghraybeh sunt prăjiturele cu o consistenţă untoasă. Barazek, fursecuri rotunde, subţiri, deosebit de crocante, sunt "pudrate" cu seminţe de susan aurii. Warbat sunt triunghiuri de foitaj umplute cu cremă, "înecate" în sirop dulce şi desăvârşite cu fistic tocat mărunt. Zaatar este o turtă coaptă împreună cu un amestec de cimbru, seminţe de susan, sumac şi ulei de măsline.


Shakshouka
Ingrediente: o ceapă mare, 4 ouă, 6 roşii, ulei, sare, piper.
Preparare: Într-o tigaie mare se căleşte ceapa tocată până devine aurie. Roşiile se dau pe răzătoarea cu găuri mari, apoi se amestecă bine cu ceapa. Se acoperă şi se lasă pe foc mic cam 25 de minute. Se sparg gălbenuşurile cu o furculiţă, apoi se mai lasă încă 3-4 minute. Se presară sare şi piper.


Tocană de miel cu mărar şi măsline
Ingrediente: 2.500 g carne de miel, o linguriţă de şofran, o jumătate de cană de ulei de măsline, piper, sare, două linguri de suc de lămâie, 700 g spanac, două fire de ţelină, 8 cepe verzi, 250 g măsline verzi, o jumătate de cană de mazăre, câteva fire de mărar, o cană de supă de vită, două cepe.
Preparare: Într-o tigaie cu ulei încins se călesc cubuleţele de carne de miel şi ceapa tocată. Se presară şofran, piper şi sare, apoi se toarnă supa de vită şi sucul de lămâie. Se lasă să fiarbă înăbuşit un sfert de oră. Separat, în altă tigaie, se pun spanacul, frunzele de ţelină şi părţile albe ale cepelor verzi, fără să se adauge apă.

Se lasă până se înmoaie, se toarnă ulei şi se mai ţine 5 minute pe foc. Se pune totul peste carne şi se adaugă mazărea, mărarul tocat şi uleiul. Se lasă la înăbuşit, la foc mic, până când carnea şi mazărea s-au înmuiat.

 

Burekas
Ingrediente: pentru aluat: 200 g unt sau margarină, 750 g de făină, apă caldă, sare; pentru umplutură: 130 g brânză rasă, 250 g spanac fiert, 3 gălbenuşuri; pentru decor: un gălbenuş, seminţe de susan.
Preparare: Pentru a face aluatul, se amestecă margarina sau untul topit împreună cu făina şi sarea. Se adaugă apă călduţă şi se frământă până se obţine un aluat potrivit. Se decupează cercuri cu ajutorul unui pahar. Se amestecă toate ingredientele pentru umplutură şi se pune câte o linguriţă pe fiecare cerc de aluat. Se împăturesc şi se ung cu gălbenuş bătut, apoi se presară seminţe de susan. Se aşază pe o tavă neaderentă şi se coc la 180 grade C, până devin aurii.