Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În această ediţie am dat “o raită” prin bucătăriile de la Palatul Élysée, de la Rambouillet sau Versailles, pentru a vă aduce dinainte istorii şi meniuri de preşedinte. Preşedinte francez.
Mica istorie cauţionează marea istorie. Întâmplările mărunte ale fiecărei zile – de la cafeaua de dimineaţă la paharul de lapte de dinainte de culcare – pot influenţa starea de spirit a preşedinţilor de ţară. Reuşita unui dineu fastuos oferit cu prilejul unei întâlniri între şefi de stat poate să influenţeze soarta naţiunilor.În această ediţie am dat “o raită” prin bucătăriile de la Palatul Élysée, de la Rambouillet sau Versailles, pentru a vă aduce dinainte istorii şi meniuri de preşedinte. Preşedinte francez.
O carte de memorii mai puţin obişnuită, apărută la prestigioasa Editură Pygmalion, avea să stârnească interesul publicului parizian în primăvara anului trecut. Şi asta pentru că dintre filele ei răzbăteau către cititor efluvii dinspre bucătăria celui mai exclusivist palat francez: Élysée. Autorul, Francis Loiget, a lucrat timp de 42 de ani ca patiser la Preşedinţie şi a ţinut cont de preferinţele gastronomice ale preşedinţilor Charles de Gaulle, Georges Pompidou, Valéry Giscard d’Estaing, François Mitterrand sau Jacques Chirac.
Iată cum relatează bucătarul-memorialist “intrarea” sa la Élysée: “O zi de octrombrie, în 1962. Eu şi tatăl meu ne-am prezentat la poarta de onoare, pe Strada Saint-Honoré, la nr 55, unde unul dintre gardienii republicani care vegheau la securitatea palatului ne-a preluat şi ne-a condus la bucătărie. Aveam un trac sideral, în timp ce traversam curtea cea mare, aceeaşi unde îl văzusem la televizor pe generalul de Gaulle primind şefi de stat, aceeaşi prin care politicienii vremii se îndreptau în fiecare zi de miercuri către salonul Murat, pentru Consiliul de Miniştri. Aveam o teamă vagă de a nu da nas în nas cu Generalul, pe vreunul dintre culoare. Însă nu mergeam în direcţia aceea. Ghidul nostru ne-a trecut într-o a doua curte, apoi ne-a îndreptat spre subsol, unde erau situate bucătăriile. Am coborât o scară abruptă, apoi am intrat. Mi s-au părut imense acele locuri subterante, unde se pregătea hrana pentru şeful statului şi oaspeţii săi. Iar şeful bucătarilor, domnul Cormier, era un om cu proporţii de asemenea uriaşe! Imaginaţi-vă o persoană de o forţă de nedescris, foarte corpolent, bine înfipt pe picioare, cu o faţă precum luna plină, dar de o culoare vie, şi care emana o autoritate impresionantă. Pentru mine, care aveam în epoca aceea mai degrabă alura unui sparanghel, el făcea o figură colosală.201C
simona.lazar@jurnalul.ro
Citește pe Antena3.ro
