Dacă ajungeţi in Turcia, la Bodrum, in partea de nord a oraşului, vă veţi aminti cu siguranţă că pe acele meleaguri prin anii 377-353 i.Hr. s-a aflat Mausoleul din Halicarnas
Dacă ajungeţi in Turcia, la Bodrum, in partea de nord a oraşului, vă veţi aminti cu siguranţă că pe acele meleaguri prin anii 377-353 i.Hr. s-a aflat Mausoleul din Halicarnas (mormănt şi templu al regelui Mausolus, conducător al statului antic Caria), opera arhitecţilor Pytheos şi Satyos şi a sculptorului Scopas, construit după moartea regelui. Mausolus nu a putut să beneficieze de "Mausoleul" său, murind in anul 353 i.Hr. Văduva sa, Artemiza, care ii era şi soră, a continuat lucrările incepute, nu fără găndul ascuns de a ridica un monument pentru ea insăşi in acest fel. Insă Artemiza, foarte emancipată pentru epoca aceea, nu a trăit destul de mult pentru a-şi vedea opera terminată. A murit la doi ani după soţul şi fratele ei.
Ruinele unei minuni
Construcţia in stil ionic era impunătoare, avănd o inălţime de 49 de metri, ce ar fi putut echivala in zilele noastre cu o construcţie de 16 etaje. Printre cele 36 de coloane ale monumentului se aflau statui ce reprezentau oameni şi animale. De-a lungul timpului, minunea a fost tratată cu respect, iar monumentul funerar al Antichităţii a devenit generic pentru toate marile morminte construite mai tărziu. In anul 334 i.Hr., Alexandru cel Mare a cucerit oraşul Halicarnas, dar nu a distrus monumentul. Abia in secolul al XII-lea d.Hr., clădirea a fost distrusă de un cutremur. Mai tărziu, in secolul al XVI-lea a devenit carieră de marmură pentru construirea castelului fortificat "Sf. Petru" al Cruciaţilor Ioaniţi. Astăzi se pot găsi doar prin muzee fragmente din marmura albă din care era construit mausoleul şi căteva pietre de fundaţie.