Negru romanesc

Nu putine sunt soiurile romanesti care au trait si s-au contopit, in evolutia lor, cu insasi istoria zbuciumata a poporului roman. Dar parca soiul Negru romanesc a fost mai aproape de durerile si suferintele traite vreme de secole de neamul nostru. Cred acest lucru, deoarece nu intamplator soiul Negru romanesc a fost cunoscut in popor si cu sinonimul de rezonanta istorica de Negru de Cetatea Alba. Ce contrast de culori!

Recapituland, pe scurt, istoria, dupa ce Cetatea Alba a fost ocupata de turci in anul 1484, aceasta a primit numele turcesc de Akkerman. Ca o ironie a "sortii", soiul Negru romanesc primeste sinonimul de Negru de Akkerman, ceea ce ar parea, la prima vedere, ca ar fi soi turcesc. Dar tragedia acestui soi vechi romanesc nu se incheie aici. Dupa ocupatia ruseasca a fortaretei Cetatea Alba din anul 1812 si dupa cea sovietica din 1940, aceasta si-a schimbat din nou numele, primind denumirea de Belgorod Dnestrovski, iar soiul Negru romanesc a devenit de data aceasta Negru de Belgorod. Concluzionand, putem spune ca denumirile straine date soiului Negru romanesc au fost in functie de imperiul care ne-a ocupat din teritoriu.

Cultivat la inceputuri pe meleagurile insorite ale Moldovei istorice, Negru romanesc a coborat in timp si in Muntenia, pana in Podgoria Dealu Mare. In prezent, acest soi incarcat de istorie se mai regaseste razlet, in plantatii, de o parte si de alta a Prutului. De asemenea, soiul Negru romanesc se intalneste cultivat in Ucraina, unde este cunoscut sub sinonimele de: Akkermanskii cernai, Cernai krepkii si Kovali. Negru romanesc se numara printre soiurile care pot fi cultivate in plantatii pure fara a avea nevoie de polenizatori. Este un soi rezistent la seceta, dar sensibil la ger, bruma si mana. Negru romanesc este, in general, un soi utilizat pentru obtinerea vinurilor rosii, dar strugurii pot fi folositi si pentru consum in stare proaspata.

Strugurii au boabe foarte dese si nu pot fi miscate usor. Boabele sunt sferice, de culoare neagra-rosiatica, cu miezul zemos, necolorat si nearomat. Strugurii intra in parga la inceputul lunii august si ajung la maturare in partea a doua a lunii septembrie, acumuland circa 130-150 g/l zaharuri. De aceea, se poate face un cules intarziat, adica in tot cursul lunii octombrie. Din acesti struguri rezulta vinuri rosii cu o tarie alcoolica destul de modesta de 9Þ-10Þ, fapt ce a determinat populatia sa le numeasca "vinuri de cursa lunga" sau "vinuri de o noapte".

Vinurile rosii obtinute sunt usoare, placute la gust, destul de acide, dar fara calitati deosebite, incadrandu-se in categoria vinurilor de masa. Din aceasta cauza, nu se recomanda invechirea acestora, ele consumandu-se in anul de productie respectiv.