Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A fost considerat, incă din Antichitate, nu doar sursa de viaţă a Egiptului, ci chiar locul de unde a inceput aventura intregii lumi. Dacă Herodot scria:
A fost considerat, incă din Antichitate, nu doar sursa de viaţă a Egiptului, ci chiar locul de unde a inceput aventura intregii lumi. Dacă Herodot scria: "Este limpede că Egiptul este pentru egipteni un pămănt dobăndit şi un dar al fluviului (Nilului)", Diodor din Sicilia era chiar mai generos in aprecieri: "La inceputul tuturor lucrurilor, primii oameni s-au născut in Egipt ca urmare a temperaturii fericite şi a proprietăţilor fizice ale Nilului, ale cărui ape, natural fecunde şi provocănd prin ele insele diferite feluri de alimente, au putut hrăni fără greutate primele fiinţe. Egiptul este leagănul umanităţii graţie fertilităţii solului şi a naturii Nilului".
Păinea egipteană
De această apă - cel mai lung fluviu din lume, de altfel - şi de ritmurile ei a depins dezvoltarea uneia dintre cele mai surprinzătoare dintre civilizaţiile antice. Timp de patru luni pe an Egiptul se afla (şi se află) in stăpănirea fluviului, pentru ca o dată cu retragerea apelor să inceapă muncile agricole. Vechii egipteni arau pămăntul fertilizat de Nil, semănau şi străngeau recoltele. Se spune că ei puteau chiar să prevadă căt de mari vor fi recoltele după cantitatea de precipitaţii şi după inălţimea apelor. De aceea exista practica de a oferi ofrande zeului Hapi, aruncăndu-i in ape fructe, dulciuri şi chiar animale sacrificate. Dacă pentru oricare alt popor inundaţiile erau considerate adevărate catastrofe, pentru egipteni inundaţiile Nilului erau similare cu rodnicia, cu belşugul. Era un adevărat "reality show" (cum am spune azi), la care asistau cu toţii. Seneca spunea: "Spectacolul Nilului, in momentul in care năpădeşte cămpiile, este magnific; şesul a dispărut, uşoarele văluriri ale terenului sunt inecate, oraşele răsar din ape asemenea unor mici insule".
Intre plantele pe care egiptenii le cultivau in Antichitate se numără şi alacul, sau grăul moale, din care se prepara indeobşte păinea. In funcţie de statutul lor social şi de averea lor, egiptenii puteau avea diete alimentare diferite, totuşi, două alimente nu lipseau de pe masa lor: păinea şi berea. Din punct de vedere nutriţional, păinea oferea proteine, glucide şi lipide, insă, datorită felului in care era obţinută făina din care se pregătea, consumul de păine (şi de alte produse de panificaţie sau patiserie) putea conduce la abraziunea (tocirea) dinţilor. De această afecţiune severă, insoţită adeseori de dureri de nesuportat, nu scăpau nici măcar faraonii. Se ştie că Amenhotep al III-lea insuşi a suferit de pe urma păinii. Explicaţia pentru această problemă o constituia felul in care se măcina grăul, mai intăi inmuiat in apă, apoi bătut cu un mai de lemn şi după aceea frecat intre două pietre. Bucăţile de piatră fărămată şi nisipul se amestecau cu făina şi produceau abraziunea dinţilor.
Piramidele
Informaţii despre acest aspect, ca şi despre alte lucruri legate de hrana egiptenilor antici, găsim şi in monumentele lor funerare, intre care piramidele de la Gizeh a căror străbătut secolele. Consemnate prima dată de Filon (secolul II i.Hr.) ca făcănd parte dintre cele şapte minuni, piramidele reprezentau, in concepţia lui Imhotep, originea divină şi sacră a faraonului, care avea dreptul la un monument funerar care să-i asigure o viaţă veşnică netulburată. De ce s-a ales forma piramidală şi de ce in ea se ascunde - ca şi cazul sferei - perfecţiunea? Aceasta rămăne o problemă deschisă, pe care o cercetează nu doar matematicienii şi arheologii. Se poate insă accepta o relaţie cu cosmogonia egipteană, conform căreia pămăntul s-a născut sub forma unei coline piramidale, care a ieşit din mijlocul apelor primordiale. Piramidele funerare amintesc, in esenţă, acest moment al inceputurilor Cosmosului.
Saniyit Kufta
Ingrediente: un kg de carne de vită tocată, două cepe, două linguri de sos de tomate, o jumătate de linguriţă de scorţişoară măcinată, trei-patru roşii coapte, sare şi piper.
Preparare: Se taie ceapa mărunt şi se amestecă apoi cu sosul de roşii, sarea, piperul, scorţişoara şi carnea tocată. Se amestecă bine toate aceste ingrediente, apoi se intinde compoziţia pe o tavă, intr-un strat de 4-5 centimetri grosime. Cu un cuţit cu lama lată se taie compoziţa in patru părţi pătrate, despărţindu-le bine şi intre ele şi de marginea tăvii. Se descojesc roşiile, apoi se feliază şi se aşază peste carne. Se pune tava la copt in mijlocul cuptorului preincălzit la 170ÃC, şi se lasă timp de 30 de minute.
Munkatschina
Ingrediente: 200 g măsline egiptene, 4 portocale roşii, două cepe mari, piper, sare.
Preparare: Portocalele se curăţă de coajă, indepărtăndu-se bine şi coaja albă, apoi se taie in felii foarte subţiri. Ceapa se curăţă şi se taie şi ea julien, foarte fin. Măslinele se curăţă de sămburi, apoi se taie in jumătăţi, pe lung. Se amestecă toate ingredientele. Se presară sare şi piper.
Sefrito
Ingrediente: 800 g carne de vită, 4 linguri de ulei de măsline, o lămăie, şofran, piper, sare.
Preparare: Carnea de vită se curăţă de vinişoare, se spală şi se taie in cuburi cu latura de 1,5-2 cm. Se pune uleiul intr-o cratiţă şi se căleşte in el carnea. Se toarnă deasupra aproximativ un litru şi un sfert de apă (fiartă in prealabil), se adaugă condimentele (după gust) şi se lasă să fiarbă, la foc mic, pănă cănd zeama scade foarte mult şi se face ca un sos. Inainte de a se servi se stoarce in acest sos zeama de la o lămăie.
