Nunta mîndrei Zamfira

Dacă ar mai trăi, probabil că George Coşbuc ar fi mîndru de ceea ce au realizat năsăudenii: Festivalul Internaţional de Folclor, ajuns deja la ediţia cu numărul… 13.

Nunta este cel mai aşteptat moment din viaţa unei fete. Ce ar putea fi mai frumos decît atît? Poate doar botezul de după… Dacă ar mai trăi, probabil că George Coşbuc ar fi mîndru de ceea ce au realizat năsăudenii: Festivalul Internaţional de Folclor, ajuns deja la ediţia cu numărul… 13. O sărbătoare cu joc şi veselie, care poartă numele domniţei din poezia care i-a adus notorietatea literară: Zamfira.

Festivalul

“Festivalul «Nunta Zamfirei» şi-a deschis porţile în anul 1991”, ne-a spus dl prof. dr Dorel Cosma, director al Centrului Cultural Municipal “George Coşbuc” din Bistriţa.

“Între 2000 şi 2006 s-a făcut o pauză. Am continuat din 2006 cu aceeaşi idee de frumos. Conceptul nostru: «din speranţă, credinţă şi iubire se pot face multe pe lume». Sîntem europeni acum. Putem să ne arătăm adevărata faţă. Chiar îmi spunea o doamnă mare a folclorului francez că un festival internaţional de folclor fără prezenţa românilor nu are culoare. Este minunat să îi putem aduce «acasă» pe artiştii din afară. Nu orice cetăţean al municipiului sau al judeţului nostru are posibilitatea să viziteze Costa Rica, Israel, Mexic… Prin această iniţiativă am reuşit să apropiem naţiunile. Sîntem bucuroşi pentru că s-au legat prietenii frumoase între ansamblurile noastre – «Balada», «Cununa de pe Someş» – şi cele străine. Un pas înainte l-a constituit şi faptul că festivalul a fost transmis pe posturi de televiziune naţionale şi internaţionale în fiecare seară, în direct, de la festival”.

Tîrgul

“Din dalb iatac de foişor/ Ieşi Zamfira-n mers isteţ,/ Frumoasă ca un gînd răzleţ,/ Cu trupul ’nalt, cu părul creţ/ Cu pas uşor”. Zamfira nu este o fată ca toate celelalte. E mîndria tatălui ei, Săgeată, şi iubirea lui Viorel. Bistriţenii au folosit pretextul nunţii frumoasei domniţe pentru a reuni mai multe colţuri de lume care să se veselească şi să petreacă în Bistriţa. Un oraş plin de flori şi de linişte…

În tandem cu marele “ospăţ” al cîntului şi al dansului s-a desfăşurat, pe perioada Festivalului Internaţional de Folclor, cea de-a doua ediţie a Tîrgului de meşteşuguri, organizat de Serviciul Turism, Sport, Tineret, Învăţămînt, Cultură din cadrul Primăriei Bistriţa. Spre deosebire de ediţia de anul trecut, care a avut loc în octombrie, în acest an au participat cu exponate şi ţările invitate la Festivalul “Nunta Zamfirei”. La tîrg au fost prezenţi 25 de meşteri populari din întreaga ţară, reprezentînd o paletă largă de îndeletniciri tradiţionale: artizanat, ţesături, măşti, ceramică, icoane pe lemn şi sticlă, pictură naivă, curelărie, cioplit în lemn. Cu această ocazie au fost reprezentate două zone renumite în arta ceramicii – Săcel, cu ceramică roşie, unică în România, şi Baia Mare – două zone reprezentative pentru arta ţesăturilor la război – Muntenia şi Maramureşul.

Nuntaşii

“No, amu de ce te înghesui tu, fată?”, se aude o voce în spatele meu. Ca o dojană sună vorba unui domn către o fată care îl bruscase, acesta fiind absorbit de începututul evenimentului. Fata, împreună cu prietenele, aranjate şi parfumate, încerca, stînd în vîrful picioarelor, să o vadă mai bine pe Zamfira de anul acesta. Domnul bombăne ceva cu iz de revoltă, fetele chicotesc şi îşi îndreaptă privirea către standul de exponate al Mexicului, unde zăresc nişte cercei. Standurile pe care sînt expuse fel şi fel de artizanate, atît din ţară, cît şi de pe alte meleaguri, forfotesc de lume interesată fie “să arunce” un ochi, fie să cumpere şi să se tocmească pentru vreun obiect anume.

Şi anul acesta parcul – la a cărui intrare sălăşluieşte impozant George Coşbuc – a roit de lume. Lume multă, ca la orice nuntă de români. Dar nunta se termină, linştea îşi face loc din nou pe străduţele Bistriţei; o linişte care îţi oferă ocazia să reflectezi la cele necesare sufletului şi stomacului. Aşadar, mă decid să merg într-un loc unde pot mînca un balmoş bun. Şi unde altundeva dacă nu la… bunica? Doar ea îl face cel mai bun (fiind bistriţeancă). Pe drumul de întoarcere o iau din nou pe una dintre aleile care dau către scena din parc şi salut din politeţe un bătrînel a cărui privire o întîlnesc. Zice falnic: “Cît mac e prin livezi,/ Atîţia ani la miri urez!/ Şi-un prinţ la anul! Blînd şi mic,/ Să crească mare şi voinic,/ Iar noi să mai jucăm un pic/ Şi la botez!” Îi răspund: “Sînteţi Mugur Împărat?” Îmi spune cu cel mai ardelenesc accent: “Amu, sînt mare la sfat!” Ne salutăm din nou prieteneşte, iar eu mă îndrept spre casa bunicii cu gîndul la bucatele ei aromitoare!

“Mulţi m-au întrebat la începuturi de ce am botezat acest festival «Nunta Zamfirei». Răspunsul este simplu: îmi doream un nume reprezentativ pentru Bistriţa-Năsăud, un nume care să înmănuncheze atît veselia, bucuria, cît şi jocul şi muzica românului, la care să participe oaspeţi din întreaga lume”
Prof. dr Dorel Cosma, nunul mare

Haioş
Se face un aluat din 800 g făină, 4 gălbenuşuri, un pahar de smîntînă, două linguri de oţet, puţină sare, apă minerală cît cere. Se curăţă 600 g osînză de porc şi se dă de două ori prin maşina de tocat, se amestecă cu 200 g făină şi puţină sare. Se dă la rece pentru 15 minute, apoi se întinde o foaie din aluat peste care se pune untura. Se repetă operaţia, întinzînd cu sucitorul de trei ori, lăsîndu-se la frigider cîte 15 minute. Se taie pătrate cu latura de 5 cm, în mijloc se pune dulceaţă sau rahat. Se împăturesc şi se aşază în tavă. Se lasă în cuptor, la foc potrivit. Se scot şi se aşază pe farfurie. Se presară zahăr pudră.