Pasiunea pentru tradiţii locale

La Festivalul ProEtnica, organizat anul acesta în Sighişoara, am aflat despre proiectul european MELT, care urmăreşte descoperirea şi celebrarea diversităţii comunităţilor locale, dezvoltarea potenţialului creativ, încurajarea schimburilor şi mobilităţii transnaţionale ale artiştilor, dar şi stimularea dialogului intercultural şi a colaborării internaţionale.

La Festivalul ProEtnica, organizat anul acesta în Sighişoara, am aflat despre proiectul european MELT, care urmăreşte descoperirea şi celebrarea diversităţii comunităţilor locale, dezvoltarea potenţialului creativ, încurajarea schimburilor şi mobilităţii transnaţionale ale artiştilor, dar şi stimularea dialogului intercultural şi a colaborării internaţionale.

În ajutorul educaţiei

Ce înseamnă MELT? Descifrînd iniţialele înseamnă Migraţie în Europa şi Tradiţii Locale (Migration in Europe and Local Traditions). De ce şi în România? Deoarece, în anul 2007, Centrul Educaţional Interetnic pentru Tineret din Sighişoara a aderat şi el la acest proiect, Sighişoara fiind locul unde tradiţiile se pot pierde în timp şi spaţiu, dar se şi regăsesc prin atmosferă.

MELT a debutat în acest oraş între 24 şi 27 noiembrie 2007, în cadrul primei întrevederi a tuturor partenerilor, şi va lua sfîrşit în luna iulie 2009. Proiectul este coordonat de Departamentul pentru Cultură al oraşului München şi se dezvoltă cu ajutorul mai multor organizaţii europene, printre care amintim “Soho in Ottakring” din Viena, Austria, reprezentată la ProEtnica de Ula Schneider.

Un fel de muzică multinaţională

La ProEtnica Sighişoara a avut loc cea de-a doua participare vizibilă, ocupînd un loc aparte şi bine definit prin organizarea a două work-shop-uri la care au luat parte şi Michael Fischer (compozitor şi dirijor), dar şi Charles Ofoedu (scriitor), din Austria. De asemenea, ei au susţinut şi un simpozion în Sala de festivităţi a Primăriei, în cadrul căruia a fost elaborat un concept muzical, ce s-a desfăşurat în două etape. Prima etapă a fost “descoperirea muzicii fiecăruia”, iar cea de-a doua “realizarea muzicii împreună, pentru umanitate”. În penultima noapte a Festivalului ProEtnica s-au prezentat rezultatele obţinute în cadrul unui spectacol muzical abstract, “urcat” pe scena mare şi dirijat de Michael Fischer.

Prin simbolistica mîinilor şi a chipului, el a reuşit să comprime o lucrare muzicală fără partituri pentru orchestră. Prin unirea muzicanţilor cu diferite origini şi credinţe, cîntînd la diferite instrumente sau doar cu vocea, s-a încercat contopirea tradiţiilor atît de diverse într-un mic univers muzical, compus de fiecare în parte şi “scos din suflet în propria limbă”. Şi au reuşit! Ei s-au auzit în cetate ca o singură voce spirituală.

Un african la Sighişoara

În cetatea gotică şi medievală s-a regăsit în peisaj şi Charles Ofoedu, austriac de origine vest-africană, născut în Nigeria. A copilărit acolo şi a început să studieze la facultate filologia. A plecat în Austria, pentru continuarea şi finalizarea studiilor, unde s-a şi stabilit ulterior, în prezent trăind la Viena.

Şi-a început cariera ca poet şi jurnalist în Nigeria şi, mai apoi, în Austria, unde a continuat să predea elevilor tainele filologiei. Într-un soi de experiment, împreună cu opt poeţi, a interpretat în cadrul unui teatru propriile sale poezii despre… vampiri (poate “istoria sîngelui” l-a atras şi aici, la Sighişoara). După această experienţă a devenit cunoscut şi a încheiat prima sa carte. O carte de poezii, realizată în condiţii rustice, avînd desenate animale sau flori pe marginile paginii. Neavînd bani să publice cartea, el a laminat fiecare pagină în parte, a adăugat agăţători pentru perete, astfel reuşind să-şi vîndă singur opera. Avînd succes chiar şi în acest fel, ajutorul nu s-a lăsat prea mult aşteptat şi, astfel, a o publicat-o. Pentru această realizare profesională, i s-a acordat viza permanentă de şedere în Austria, deşi era încă student.

Un suflet pentru toţi

După terminarea studiilor s-a implicat în politică şi a luptat pentru drepturile omului şi egalitatea între semeni, indiferent de culoare şi de naţionalitate. Pentru aceste proteste a făcut detenţie trei luni, timp în care a scris de mînă a doua sa carte de 700 de pagini, reprezentînd viaţa sa reală petrecută în Viena pînă în acel moment. A publicat-o, iar acest lucru l-a făcut cunoscut şi acceptat ca scriitor african în Austria.

Această carte – “The Framed Boss” – i-a adus faima. De atunci, Biblioteca Naţională a Austriei îi achiziţionează toate cărţile. A mai scris şi piese de teatru, drame şi articole pentru ziare. S-a implicat în asociaţii de caritate pentru ajutorarea emigranţilor. De asemenea, este activist politic.

Simbol

Din Africa a păstrat un fes “Okpu” tradiţional nigerian – care reprezintă simbolul statului şi pe care îl poartă cu mîndrie –, dar şi reţetele specifice ţinutului african, pe care le pregăteşte singur acasă. Ne-a dezvăluit şi nouă una dintre reţetele tradiţionale preferate.

Egusi - Supă din seminţe de pepene

Ingrediente: seminţele de la un pepene galben, doi dovlecei, 3 cepe, 5 foi de spanac, 100 g mazăre, 300 g carne de pui, o linguriţă de sare, 50 ml ulei de palmier, 100 g orice fel peşte (opţional), diverse legume africane (după posibilitatea procurării).
Preparare: Seminţele de pepene galben se spală, se usucă, se pisează sau se macină, iar praful obţinut se foloseşte pentru a face o pastă. Restul ingredientelor se taie mărunt şi se fieb împreună.
După ce s-au fiert, se păstrează doar jumătate din cantitatea de zeamă şi se completează cu pasta din seminţe de pepene galben. Se amestecă bine şi se mai dă în fiert o dată.
Se serveşte fierbinte, într-un bol de lut.