Păstrăvul in cobză

Aleea Moldova. Muzeul Satului. De Sfăntu’ Dumitru, la prănz. Puhoi de lume.Nelu Vermeşan, imbrăcat in costumul popular specific obcinelor bucovinene, cu bundiţa inflorată şi cu margine din blăniţă de jder, adusese in tărg "o specialitate de la noi, din Sadova".

Aleea Moldova. Muzeul Satului. De Sfăntu’ Dumitru, la prănz. Puhoi de lume. Ca-ntr-un sat adevărat, in zi de sărbătoare. Din loc in loc, corturi cu "de-ale gurii". Veniseră, in tărgul de la muzeu, mai ales bucovinenii, cu bucatele lor neasemuit de gustoase. Unele dintre ele, chiar… curioase, pentru mulţimea de bucureşteni care nu se infruptase vreodată din bucatele tradiţionale din nordul ţării.

Nelu Vermeşan, imbrăcat in costumul popular specific obcinelor bucovinene, cu bundiţa inflorată şi cu margine din blăniţă de jder, adusese in tărg "o specialitate de la noi, din Sadova". Sadova Sucevii. La tărg a venit cu caşcaval de casă (specific zonei, preparat din lapte de vită), dulceaţă de afine, brănzoaice, poale-n brău cu ouă de casă, precum şi cu alte produse naturale, ecologice, toate numai "de casă", aşa cum nevasta lui le găteşte şi oaspeţilor pe care ii are la pensiunea din Sadova. Ne strecurăm şi noi printre curioşii prezenţi la tărg şi degustăm din bucatele cele minunate, a căror aromă - după cum zice un moş de-al meu - "te prinde de nas şi te trage după ea, pănă simţi că trebuie să guşti din bucatele celea; iar dac-ai gustat, apoi e musai să mănănci să te saturi". Ispita e mare. Gustul nemaipomenit. Stăm in cumpănă, să alegem cu care dintre bunătăţile astea ne vom intoarce acasă. Hotărărea nu e greu de luat, aşa că scoatem banii şi cumpărăm. Ce? Păi… păstrăv in cobză de brad. Şi-odată cu păstrăvii luăm şi secretul pregătirii lor. Că omul e darnic şi teamă nu-i este că odată secretul ştiut, n-o să mai aibă succes cu păstrăvul lui prin tărguri.

Taine dezvăluite

"Secretul nostru este că păstrăvul se prinde, se curăţă, se pune la baiţ cu condimente (sare, piper, dafin, ceapă), după care se scoate, se lasă un pic să se scurgă, se pune la afumătoare din cărămidă (cu uşă cu vizor, ca să se vadă bine şi să-l urmăreşti pănă ajunge la culoarea dorită). Se ţine acolo, la foc cu lemn de fag, printre care se pun şi «bucălăi» - aşa spunem noi la conurile de brad. Se impregnează astfel mai bine cu mirosul de cetină. După care se impachetează in aceste cobze, care, după cum le vedeţi, se fac din nuia de salcie, coajă de salcie şi cetină de brad. Ţine şi pănă la două săptămăni, dacă nu e pus in folie de plastic şi stă la aer liber."