Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum şi in ce fel a influenţat gastronomia cursul istoriei? Există referiri la măncare demne de manual, a căror explicaţie detaliată ne scapă? De ce ar fi o istorie anecdotică a măncării mai puţin interesantă decăt o istorie a faptelor de arme? Sunt intrebări ce v-ar putea incolţi in minte la contactul cu ultima apariţie de literatură gastronomică a Editurii
Cum şi in ce fel a influenţat gastronomia cursul istoriei? Există referiri la măncare demne de manual, a căror explicaţie detaliată ne scapă? De ce ar fi o istorie anecdotică a măncării mai puţin interesantă decăt o istorie a faptelor de arme? Sunt intrebări ce v-ar putea incolţi in minte la contactul cu ultima apariţie de literatură gastronomică a Editurii
House of Guides, intitulată "Istoria e servită".
Avănd subtitlul "Vicii şi virtuţi ale măncărurilor servite de marile personalităţi ale istoriei", lucrarea celor două Mariangela - Rinaldi şi Vicini - aruncă priviri curioase spre masa granzilor, incercănd să-şi convingă cititorii că "gusturile şi savoarea subliniază caracterul, dar şi momentele politice sau tendinţele alimentare". Adevărul e că evoluţia alimentaţiei şi a felului in care măncărurile sunt servite ar putea fi considerată un compartiment special, nu doar al istoriei, dar şi al psihologiei şi al studiului comportamentului uman.
Istoria in anecdote culinare
"Curiozitatea intrigantă" a unor anecdote gastronomice sfărşeşte, cred autoarele, şi o credem şi noi, prin a lăsa locul reflecţiei asupra contribuţiei aspectelor cotidiene la formarea unei idei despre personalităţile lumii care au ghidat istoria. Impăratul roman Nero a folosit in scop politic un incendiu izbucnit intr-o zonă de comercianţi in care se gătea in aer liber. Regina Cleopatra a pus şerpi veninoşi in coşul cu alimente care i-a adus moartea. Caterina de Medici a descoperit fiertura erotică de măruntaie, creste şi testicule de cocoş, dănd Franţei trei regi. John F. Kennedy a cerut-o de soţie pe Jacqueline in faţa unei farfurii de sparanghel cu sos de lămăie. Istoria este bogată in astfel de exempleâ¦
Bucate pentru regi
Rostind celebra frază: "Orice ţăran francez trebuie să aibă pe masa de duminică un pui in tigaie", Henric al IV-lea se face iubit de popor, in timp ce, intr-o Argentină flămăndă, Evita Peron devine populară prin abstinenţa de la măncare. Personalităţilor istorice li se datorează, in acelaşi timp, succese răsunătoare ale istoriei particulare a gastronomiei. Carol cel Mare al Franţei a impus brănza cu mucegai Rocquefort. Imbrăcat in cămaşă roşie, Garibaldi a făcut indrăgite măncărurile din tomate, in timp ce Ludovic al XIV-lea al Franţei pentru care, din devotament pentru arta culinară, s-a sinucis bucătarul Vatel, a impus consumul ciocolatei calde şi al şampaniei.
Să mai spunem că regina Italiei Margareta de Savoia a dat numele unei pizze albe, roşii şi verzi, ca tricolorul italian, pe bază de mozzarella, tomate şi busuioc? De gloria militară a lui Napoleon Bonaparte se leagă mai multe feluri de măncare, cum ar fi puii à la Marengo, piersicile flambate sau cocteilul, iar numele Reginei Victoria a Marii Britanii nu poate fi disociat, cel puţin la Crăciun, de tradiţionala budincă.
Aceste picanterii gastronomice descrise in volumul "Istoria e servită", aparent didactic şi pentru neofiţi, se dovedesc pănă la urmă suficient de incitante pentru ca, in final, cititorul de orice nivel să se intrebe, firesc, incă o dată: Cum ar fi arătat istoria fără ele?
Pizza Margherita
Margareta de Savoia
Ingrediente: 200 g cocă de păine, 200 g felii de roşii fărămiţate, o mozzarella mică tăiată in felii foarte mici, 4 sau 5 frunze de busuioc proaspăt, sare.
Intindeţi coca pe o masă rotundă cu diametrul de 20-25 cm, unsă mai inainte cu ulei. Aşezaţi deasupra pasta de roşii, mozzarella şi săraţi după gust. Coaceţi la 200ÃC pentru aproximativ 20 de minute. Cu puţin timp inainte de a o scoate din cuptor presăraţi peste pizza busuiocul tocat, care nu işi va pierde astfel aroma. Serviţi imediat ce aţi scos-o din cuptor.
Pot au feu - Henric al IV-lea
Ingrediente: 500 g spate sau coapsă de mănz, 300 g coadă de bou tăiată bucăţi, un os gros, un kg pulpă de mănz, 3 cuişoare şi 6 căţei de usturoi, doi morcovi intregi, un praz, o căpăţănă de ţelină, o ceapă, o roşie, un buchet de pătrunjel, 150 g slănină sau burtă de porc slabă (eventual şuncă cu os), un pui tănăr de circa un kg, 10 cartofi curăţaţi, o varză mică albă, felii de păine de casă, sare căt cuprinde.
Puneţi la foc 1/2 din spatele sau coapsa de mănz şi coada de bou intr-o oală mare cu apă rece şi, cănd fierbe, adăugaţi un pumn de sare şi luaţi spuma. Adăugaţi pulpa de mănz impănată cu slănină, cuişoarele şi căţeii de usturoi. Puneţi şi morcovii, prazul, ţelina, ceapa, roşia, pătrunjelul (facultativ, şunca cu os) şi burta. Fierbeţi indelung, aproximativ 4 ore. Cu o oră inainte de a servi, adăugaţi puiul şi, cu 20 de minute inainte de masă, adăugaţi cartofii curăţaţi şi varza. Serviţi supa separat, cu felii de păine şi căteva legume, iar carnea şi restul verdeţurilor fierte aşezaţi-le pe un platou. Pentru a pregăti un pot au feu bun sunt necesare 4-5 ore.
Carabaccia - Caterina de Medici
Ingrediente: 4 cepe albe mari, doi cartofi, 4 linguri de ulei de măsline, 1,5 l de supă de carne, păine de casă uscată, nucşoară, sare, piper, 100 g parmezan ras.
Tăiaţi fin cepele şi puneţi-le intr-o tigaie adăncă, peste uleiul de măsline. Căliţi-le amestecănd des şi ţinăndu-le acoperite. Adăugaţi cartofii tăiaţi numai cănd ceapa a inceput să lase apă. Puneţi sare, vărsaţi supa caldă şi fierbeţi mult timp (aproximativ o jumătate de oră). Rumeniţi puţin feliile de păine uscată (două de fiecare persoană) şi puneţi-le in cuptor, aşezănd un strat de păine inmuiată in supă şi acoperit cu mult parmezan ras, apoi iar păine, supă şi brănză. Puneţi in cuptorul incins timp de 5 minute, asezonaţi cu piper, după gust, şi serviţi. Modificată şi cu imbunătăţiri inteligente, această supă rustică a regiunii toscane a ajuns să triumfe pe mesele faimoasei bucătării franceze sub numele de "Soupe dâoignons": un foarte meritat succes, pentru că deja din secolul al XVI-lea in Italia era preamărită impreună cu cele şapte virtuţi: "face bine pentru că ia foamea, setea, aduce somnul, ajută digestia, face bine dinţilor şi aduce roşul in obraji". Un panaceu, aşadar.
