Plăcintele lui Lazăr

Dadu primavara peste noi si, o data cu ea, iesira prin gradini loboda si stevia. Loboda am s-o pun la ciorbita, stevia la placinte, asa cum m-a invatat o data mama mamaitei mele, adica strabunica-mea - fie-i sufletul odihnit acolo unde se afla acum, ca uite, tot vine sambata lui Lazar, cea in care-s pomeniti toti mortii nostri cei dragi!

Prin satul nostru cel strabatut de-un firisor de apa, se zice ca, in vechime, Lazar ar fi murit de dor de placinte. Asta e asa, o vorba din popor, caci la Cartea Sfanta e scris ca el ar fi fost inviat din morti de Fiul lui Dumnezeu (e si o metafora a reinvierii naturii, aici). Iar invierea lui – care o prevesteste pe cea a lui Hristos – e celebrata in fiecare an cu o zi inainte de Duminica Floriilor. Traditia cere ca in Sambata lui Lazar gospodinele sa plamadeasca placinte si sa le dea de pomana vecinilor, rudelor si tuturor acelora care le trec pragul. Daca femeile se ingrijesc de copturi, fetele tinere planteaza flori, considerandu-se ca numai cele sadite acum vor inflori bogat. In alte zone, fetele mai mici, imbracate in rochii albe si impodobite cu flori de primavara, pornesc la colindat prin sat, istorisind povestea sarmanului Lazar care a murit inainte de vreme. Gospodarii le cinstesc cu oua, ce vor fi apoi incondeiate in saptamana urmatoare.

Insa fiindca am stevie si-n ziua bunului si-a dreptului Lazar e musai sa fac placinte..., ei bine, da, voi pregati o placinta cu stevie. Cum? Ziceti ca nu-i destul de gustoasa? Va inselati. Dupa ce am sa pregatesc un aluat, cu faina, apa, sare, il voi lasa sa creasca si am sa ma ocup de frunzele de stevie. Mai intai am sa le curat de nervura principala, apoi am sa le spal si am sa le oparesc. Doar le oparesc, sa ramana verzi pe mai departe. Le las la scurs, le toc marunt si le amestec cu putina branza mai cremoasa – poate fi si un amestec de branza de burduf cu branza dulce. (Iar daca tineti postul strict va recomand un amestec de branza tofu cu margarina; e drept, bunica avea alt dichis: punea telina fiarta bine si zdrobita, frecata cu ulei de floarea soarelui presat la rece ori cu margarina). Eu adaug oua, putintica sare, iar daca doresc ca umplutura sa aiba un gust mai acatarii, pot sa-i pun si cateva fire de ceapa verde tocata marunt. Intind o foaie din aluat, pun umplutura pe jumatate din ea, o invelesc cu cealalta jumatate si apas bine marginile, sa se lipeasca. Intr-o tava, incap 4-5 placinte. Le ung cu galbenus batut si le dau la cuptor. Sunt gata cand s-au rumenit frumos. (Magda Cristina Ursache)