Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu numai vreo două săptămâni în urmă, s-a-ntâmplat să fac mai multe popasuri prin mănăstirile din Oltenia de sub munte. Şi pentru că atunci când eşti pelerin şi nimereşti la mănăstire, la ceasurile mesei, eşti pus la masă, în trapeză, şi omenit cu bucatele gătite de monahi, poftit am fost şi eu să mănânc la rând cu toţi pelerinii. La Arnota, la Govora, la Mănăstirea Dintr-un lemn, tot în locuri încărcate de istorie şi bogate-n tradiţii culinare. Astăzi vă voi delecta cu o reţetă culeasă din mănăstirea pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu – slăvit fie numele în veci celui care s-a jertfit acum trei secole pentru țară și neam – şi-o construise ca necropolă domnească. N-a fost să fie să ajungă trupul voievodului luminat în cenotaful de piatră zidit la Arnota. Ştim prea bine că, după sacrificiul suprem, al lui şi-al fiilor lui, la Istanbul, rămăşiţele pământeşti ale voievodului au fost depuse, pe ascuns, în Bucureşti, la Biserica Sf. Gheorghe. Dar cenotaful de la Arnota e ocrotit de măicuţe, ca şi cum sfântul voievod ar fi acolo.
După ce m-am închinat şi eu la sfintele icoane şi la moaştele făcătoare de minuni, în trapeza mănăstirii Arnota, cea cu zid de cetate, am mâncat bucatele locului, gătite după regula nescrisă a mănăstirii: fără carne.
Dar lipsa acestui ingredient nu le-mpiedică pe măicuţe să pregătească orice fel de reţetă, chiar şi sarmale. Mai ales că eram într-una dintre zilele cu dezlegare la pește, din postul cel lung... și blând al Crăciunului.
Ce aţi spune despre o porţie de sarmale cu peşte, aşa cum se fac în unele dintre mănăstirile din România, la ceas de iarnă? Reţeta pot să v-o dau chiar acum. Ai nevoie de 200 g scrumbie afumată, un kilogram şi jumătate de peşte alb, dezosat (ideal e să foloseşti ştiucă sau şalău), apoi: 200 g orez, un pahar de suc de roşii, două-trei cepe, 3-4 linguri de ulei, piper măcinat, piper boabe, mărar (proaspăt sau uscat), cimbru, foi de dafin, o varză murată, sare, un ou.
Se taie ceapa mărunt şi se căleşte în ulei, se adaugă apă şi se înăbuşă. Se lasă să se răcească. Se trece peştele prin maşina de tocat. Orezul se înăbuşă 10 minute (trebuie să fie prefiert), apoi se amestecă bine cu carnea peştelui, ceapă, piper, sare, mărar. Se adaugă oul şi se amestecă bine. Secretul e să potriveşti sarea ţinând cont şi de cât de sărate sunt frunzele de varză murată, dar şi în funcţie de cât de sărată a fost scrumbia. Se rulează sarmalele, în foi de varză, după tipicul ştiut. Într-un vas, se pune ulei, varză tocată, puţin cimbru, se aşază apoi, pe straturi, sarmalele, presărând printre ele boabe de piper şi o foaie de dafin, ruptă în patru. Se învelesc cu foi de varză. Se toarnă deasupra suc de roşii şi se completează cu apă. Se lasă să fiarbă, la foc mic, o oră şi jumătate. Reţeta nu-i nouă, nici foarte veche. E, cum se spune prin mănăstiri, de-odată cu sfinţii părinţi.
Nu știu cât de veche-i rețeta de la Cherhana. De la Cherhanaua Ancora, unde vă-mbii să cereți și voi o porție zdravănă de sărmăluțe. Din pește. Cu mămăliguță. Și cu ardei iute alături, cu sos Genocid (arzuliu și el), dacă vă place să știți că viața-i picantă. La fel și mâncarea. Sarmalele lui Chef Florin nu-s cu afumătură, ci din carne de somn (care țin loc godacului de prin alte gospodării) și carne de crap (să mai tragă nițel din grăsimea celui dintâi). Răsucite în foi de varză – după ce le-ai împrietenit cu celelalte ingrediente – fierb la foc domol, cum se cuvine sarmalelor, din veac...
Deja, de-o săptămână, la Cherhanaua de lângă debarcaderul Garofița de la Herăstrău s-a intrat în Sărbători. Sărbători cu bucate din pește. Cu afumătură din pește, care ține locul celei de porc (că tot fu mai ieri Ignatul), cu sarmale pregătite după canoanele din satele românești. Dacă umpleți și paharul cu vin (alb sau roșu, după cum bucatele o cer), dacă vă lăsați seduși de lumina focului din șemineu și de căldura gazdelor voastre... atunci veți trăi adevărate Sărbători de Iarnă, la Cherhanaua Ancora.
Citește pe Antena3.ro
