Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In satul Fundata, ce se ridică la poalele a două mari culmi muntoase, Bucegi şi Piatra Craiului, trăieşte o comunitate de oieri care respectă şi astăzi tradiţiile transmise din generaţie in generaţie.
In satul Fundata, ce se ridică la poalele a două mari culmi muntoase, Bucegi şi Piatra Craiului, trăieşte o comunitate de oieri care respectă şi astăzi tradiţiile transmise din generaţie in generaţie. De altfel, zona culoarului Rucăr-Bran este renumită pentru boţurile de brănză ţinute la păstrare in butoaie incăpătoare, pentru pastrama "rumenită" in fum de brad sau pentru perlele de ţuică ce gădilă gătlejul şi inviorează spiritul.
Tărgul de Păine
Cu atăt mai mare a fost bucuria noastră atunci cănd, plimbăndu-ne printre standurile "frumos parfumate" de la Tărgul de Păine, l-am intălnit pe Ion Istrate, cioban cu veche tradiţie din Fundata. Dacă nu-ţi atrăgea atenţia clopul lăsat uşor mai spre ceafă, atunci cu siguranţă nu-ţi mai puteai lua ochii de la ceaunul cu mămăligă ce bolborosea molcom şi in care badea Ion amesteca zdravăn cu un făcăleţ. Lăngă el se strănsese ciorchine o mulţime de oameni, care urmăreau cu "ochii căt cepele" - scuzaţi-mi expresia, dar prea se potriveşte - mişcările iuţi ale badei. Ne-am alăturat şi noi "admiratorilor" şi atunci am simţit pentru prima dată aroma iute a brănzei de burduf in coajă de brad. Odată domolită mămăliga, badea a inceput să pregătească porţiile de bulz, domolind astfel şi mulţimea care fremăta de nerăbdare. "Uite, puiule, bulz ca la stănă. Doar in munţi se mănăncă aşa ceva", işi indemna o tănără mămică băieţelul să incerce noua specialitate. Am primit şi noi un boţ de mămăligă aburindă. L-am desfăcut şi in interior, ascunsă bine ca intr-un cocon, brănza incepuse deja să se topească. Pentru ceva timp i-am invidiat pe oamenii care petrec cea mai mare parte a anului cocoţaţi in vărful muntelui, avănd alături o sumedenie de oi şi căţiva căini. Dar, aşa cum bănuiam, viaţa de oier nu este idilică, cum pare la prima vedere. Este vorba de multă muncă, sacrificii, iar răsplata nu este, poate, de cele mai multe ori, pe măsura eforturilor.
Măndria de a fi oier din tată in fiu
Pentru că voiam să aflăm mai mult, l-am intărătat puţin pe badea Ion să ne povestească puţin căte ceva despre viaţa de oier. Povesteşte pe indelete, dar din vocea lui răzbate, nedomolită, măndria de a fi cioban din tată in fiu. "Acum am 500 de oi mari şi cam 200 de cărlani. Oile sunt acum la Vlădeni, lăngă Braşov. Le coborăm pănă la 10 septembrie. De urcat, incepem a le urca cam de la 1 mai, pănă la 25 mai, in funcţie de anotimp, cam cum e vremea, bună sau rea. Aşa se face de cănd mă ştiu. Moştenesc oieritul din moşi-strămoşi şi fiul meu o să mă moştenească pe mine. Căt stau eu aici de vorbă cu dumneavoastră, fiul meu e deja la stănă in locul meu."
Judecănd după iuţeala cu care specialităţile de brănză incep să dispară, una căte una, de pe tejghea, se poate spune că are succes. Care este secretul? Ei bine, păşunea. "Trebuie să fie pe muchie de vărf. Apoi, să fie iarba de piatră şi de brad. Să ştiţi că asta se simte in gustul brănzei. Nu e cum spuneau unii, să aducă oi din străinătate să fie brănza mai bună. Oile astea nu rezistă la noi. Nu credeţi? Eu am făcut experienţa asta. Un prieten de-al meu mi-a adus nişte oi din Moldova, de rasa caracul. Mi le-a adus pănă la stănă. N-au rezistat nici doi ani şi au murit. Una e treaba cu oile de munte, alta e cu oile de cămp."
Citește pe Antena3.ro
Europa la stănă
Incepe să zămbească atunci cănd ii aducem aminte de noile reguli ce vor trebui urmate şi de oieri (utilaje din inox, apă curentă, camere igienizate perfect etc.). Oricăt ar fi legile de aspre, el tot nu ar renunţa la tradiţie. "Am fost şi eu in Austria. Au exact saivane ca la noi, dar cu apă şi lumină. La noi e mai greu. Cine a pomenit lumină pe munte?! Ei n-au stăne mari. Maximum 100 de oi care stau in ţarcuri. Deşi nu avem condiţii la fel de bune ca ei, tot i-am invăţat meserie. Brănza noastră de burduf e mai bună ca a lor, e mai de calitate. Şi asta pentru că o facem cu lapte natural. Cum adică să pasteurizăm laptele? Păi, nu-şi pierde gustul?! E ca şi cum ai fierbe un cartof sau ai mănca nişte carne fiartă. Nu mai bine le-ar sta in farfurie prăjite? Aşa e şi cu laptele pasteurizat. I se ia smăntăna. Străinii, vă spun eu, sunt impresionaţi de brănza noastră."
Facerea brănzei
In credinţa că un cioban musai cunoaşte toate secretele brănzeturilor şi că nimeni nu este mai dibaci in prepararea lor, l-am indemnat pe badea Ion să ne povestească, pe inţelesul nostru, cum se transformă laptele in brănză. "Mai intăi se face caşul de oaie. Se dă cheag la lapte şi după 45 de minute incercăm dacă s-a inchegat. Se bate caşul, apoi se adună frumos şi se pune in sidile. Il bag in clită şi il rup de trei ori. Pun o greutate pe el şi il las să se scurgă tot zerul. Cam după o oră şi jumătate il iau. După ce il las la uscat pe talpă taman o zi il bag la buduroi. Şi se pune aşa, strat după strat. Urda dulce o fac din zerul de la lapte. După ce am scos caşul, pun zerul la fiert. Pănă ce fierbe, deasupra iese urda. Brănza de burduf in coajă de brad, pe care o vedeţi aici, o fac din caş de oaie pus la dospit şi dat prin maşină. Ii pun sare şi-o bag apoi in coajă de brad sau in băşicuţă. Cam aşa se face la mine la stănă.
