Primii campioni de după război

Cînd, la 5 aprilie 1919, după nu­me­roa­se polemici, oraşul belgian An­vers a fost oficial ales drept gazdă a celei de a VII- a ediţii a Jo­cu­rilor Olim­pi­ce, cu şase luni înaintea de­butului în­tre­­cerilor, nimeni nu se în­treba cu ade­vă­rat ce probleme logistice ridică o astfel de competiţie, mai ales că pretutindeni erau vizibile sechelele pri­mu­lui răz­boi mondial. Pentru că nu existau ho­teluri, 14 şcoli din oraş au fost transformate în spaţii de cazare pen­tru spor­tivi şi însoţitori. S-a reuşit cu greu rea­li­zarea unui acord în ceea ce priveşte ­livra­rea alimen­telor, acestea fiind raţiona­lizate din cauza războiului. 

Cînd, la 5 aprilie 1919, după nu­me­roa­se polemici, oraşul belgian An­vers a fost oficial ales drept gazdă a celei de a VII- a ediţii a Jo­cu­rilor Olim­pi­ce, cu şase luni înaintea de­butului în­tre­­cerilor, nimeni nu se în­treba cu ade­vă­rat ce probleme logistice ridică o astfel de competiţie, mai ales că pretutindeni erau vizibile sechelele pri­mu­lui răz­boi mondial. Pentru că nu existau ho­teluri, 14 şcoli din oraş au fost transformate în spaţii de cazare pen­tru spor­tivi şi însoţitori. S-a reuşit cu greu rea­li­zarea unui acord în ceea ce priveşte ­livra­rea alimen­telor, acestea fiind raţiona­lizate din cauza războiului.  

Meniu raţionalizat

Comitetul Olimpic Belgian a stabilit ur­­mătorul meniu, contravaloarea acestu­ia fiind de 28 de franci (cam 15 dolari): mi­­­cul dejun – ouă cu slănină, cafea, lap­te, zahăr, pîine, unt sau friptură rece, ceai, pîine, unt sau conserve, za­hăr,  lap­­te, pîine, unt; prînz – ouă, frip­tură, pîi­­ne, unt, un desert, cafea cu lap­te, za­hăr; cină – supă, carne şi le­gu­me, pîine şi unt, un desert, cafea cu lap­te, zahăr. Ce­­­realele şi alte alimente tra­di­ţionale pu­teau fi comandate suplimen­tar. În po­fida faptului că mai totul era raţiona­li­­zat, mai mult de 50 de banchete şi di­ne­uri de prestigiu au avut loc, ­prin­tre care şi cel oferit la 28 august 1920 la "Jet­te-Saint-Pierre" de baronul Edouard de Laveleye, preşedintele Co­mi­­­te­tului Olimpic Belgian. Meniul, suficient de simplu, a făcut totuşi dovada, cel puţin la prima vedere, că persoa­ne­le care au realizat "lista" nu au avut pro­­­­­bleme deosebite în ceea ce pri­veşte res­­­­tricţiile alimentare: aperitive variate, frip­­tură florentină, potîrniche împănată cu trufe, homari, lăptuci, fructe proaspete.  

Meniu "pe picior"

La ediţia din 1928, de la Amsterdam, se vindeau peste tot supe, ciocolată cal­dă şi turtă dulce. Acest gen de meniu "pe picior" a fost la ordinea zilei pe durata Jocurilor şi căutat de cei care se aflau la lungile cozi de la casele de bilete. De­le­­gaţia olimpică americană a servit: salată de fructe americană, consommé rece, supă Monte Cristo, cambulă prăjită în unt, cotlet de miel, sos de mentă, pră­ji­tură de coa­că­ze, napi în sos, anghinare în unt topit, car­tofi la cuptor sau piure de cartofi, lăp­tuci şi salată de roşii, compot de piersici, cremă de nucă de cocos, tarte  Linz, chifle de cam­pa­nie, ceai sau lapte.

Consommé de vită

Ingrediente: 10 albuşuri, un kilogram de carne de vită tocată, 4 cepe, doi morcovi, o ţelină, 4 roşii, 5 litri de supă de vită, frunze de dafin, cimbru uscat, doi căţei de usturoi, boabe de piper, cîteva fire de pătrunjel, sare.

Preparare: Într-un vas se bat albuşurile spumă, apoi se pun într-o oală. Se adaugă carnea şi legumele tocate. Se toarnă supa de vită rece şi se amestecă. Într-un săculeţ de pînză se pun toate mirodeniile, în afară de sare. Se aşază săculeţul în oală şi se lasă pe foc. Din cînd în cînd se amestecă, avînd grijă să nu dea în foc. Cînd se ridică legumele deasupra se face o gaură (ca să nu dea în foc) şi se lasă să clocotească aproximativ 90 de minute. Se strecoară, se sărează după gust şi se serveşte.