Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cînd, la 5 aprilie 1919, după numeroase polemici, oraşul belgian
Anvers a fost oficial ales drept gazdă a celei de a VII- a ediţii a
Jocurilor Olimpice, cu şase luni înaintea debutului
întrecerilor, nimeni nu se întreba cu adevărat ce probleme
logistice ridică o astfel de competiţie, mai ales că pretutindeni erau
vizibile sechelele primului război mondial. Pentru că nu existau
hoteluri, 14 şcoli din oraş au fost transformate în spaţii de cazare
pentru sportivi şi însoţitori. S-a reuşit cu greu realizarea unui
acord în ceea ce priveşte livrarea alimentelor, acestea fiind
raţionalizate din cauza războiului.
Cînd, la 5 aprilie 1919, după numeroase polemici, oraşul belgian Anvers a fost oficial ales drept gazdă a celei de a VII- a ediţii a Jocurilor Olimpice, cu şase luni înaintea debutului întrecerilor, nimeni nu se întreba cu adevărat ce probleme logistice ridică o astfel de competiţie, mai ales că pretutindeni erau vizibile sechelele primului război mondial. Pentru că nu existau hoteluri, 14 şcoli din oraş au fost transformate în spaţii de cazare pentru sportivi şi însoţitori. S-a reuşit cu greu realizarea unui acord în ceea ce priveşte livrarea alimentelor, acestea fiind raţionalizate din cauza războiului.
Meniu raţionalizat
Comitetul Olimpic Belgian a stabilit următorul meniu, contravaloarea acestuia fiind de 28 de franci (cam 15 dolari): micul dejun – ouă cu slănină, cafea, lapte, zahăr, pîine, unt sau friptură rece, ceai, pîine, unt sau conserve, zahăr, lapte, pîine, unt; prînz – ouă, friptură, pîine, unt, un desert, cafea cu lapte, zahăr; cină – supă, carne şi legume, pîine şi unt, un desert, cafea cu lapte, zahăr. Cerealele şi alte alimente tradiţionale puteau fi comandate suplimentar. În pofida faptului că mai totul era raţionalizat, mai mult de 50 de banchete şi dineuri de prestigiu au avut loc, printre care şi cel oferit la 28 august 1920 la "Jette-Saint-Pierre" de baronul Edouard de Laveleye, preşedintele Comitetului Olimpic Belgian. Meniul, suficient de simplu, a făcut totuşi dovada, cel puţin la prima vedere, că persoanele care au realizat "lista" nu au avut probleme deosebite în ceea ce priveşte restricţiile alimentare: aperitive variate, friptură florentină, potîrniche împănată cu trufe, homari, lăptuci, fructe proaspete.Meniu "pe picior"
La ediţia din 1928, de la Amsterdam, se vindeau peste tot supe, ciocolată caldă şi turtă dulce. Acest gen de meniu "pe picior" a fost la ordinea zilei pe durata Jocurilor şi căutat de cei care se aflau la lungile cozi de la casele de bilete. Delegaţia olimpică americană a servit: salată de fructe americană, consommé rece, supă Monte Cristo, cambulă prăjită în unt, cotlet de miel, sos de mentă, prăjitură de coacăze, napi în sos, anghinare în unt topit, cartofi la cuptor sau piure de cartofi, lăptuci şi salată de roşii, compot de piersici, cremă de nucă de cocos, tarte Linz, chifle de campanie, ceai sau lapte.Consommé de vită
Ingrediente: 10 albuşuri, un kilogram de carne de vită tocată, 4 cepe, doi morcovi, o ţelină, 4 roşii, 5 litri de supă de vită, frunze de dafin, cimbru uscat, doi căţei de usturoi, boabe de piper, cîteva fire de pătrunjel, sare.
Preparare: Într-un vas se bat albuşurile spumă, apoi se pun într-o oală. Se adaugă carnea şi legumele tocate. Se toarnă supa de vită rece şi se amestecă. Într-un săculeţ de pînză se pun toate mirodeniile, în afară de sare. Se aşază săculeţul în oală şi se lasă pe foc. Din cînd în cînd se amestecă, avînd grijă să nu dea în foc. Cînd se ridică legumele deasupra se face o gaură (ca să nu dea în foc) şi se lasă să clocotească aproximativ 90 de minute. Se strecoară, se sărează după gust şi se serveşte.
