TRADITII DE FLORII
Cu o saptamana inainte de Duminica Invierii, crestinii sarbatoresc Floriile, cel mai important eveniment al Postului Mare. El aminteste de intrarea in Ierusalim a lui Iisus, moment ce va fi precedat apoi de elementele-cheie ale Saptamanii Mari: Cina cea de taina, Tradarea lui Iuda, Judecata, Nesfarsitul drum spre Golgota, Rastignirea pe cruce si Invierea.
Interesant este ca aceasta sarbatoare s-a suprapus peste alta mult mai veche, de sorginte romana, numita Floralia. Traditia populara a pastrat numele sarbatorii, transformandu-l foarte putin, ajungandu-se astfel la Florii. Mai mult, o serie de ritualuri si credinte, pastrate pana astazi si desfasurate in duminica dinaintea Pastilor, se afla in stransa legatura cu esenta vechii sarbatori a romanilor: renasterea naturii, in special a vegetatiei.
Dintre toate plantele care "se implinesc" in aprilie, salcia este cea care are cele mai accentuate valente magice si protectoare. O legenda populara povesteste cum Maica Domnului, grabindu-se sa-si vada fiul rastignit, a ajuns la malul unei ape curgatoare vijelioase. Degeaba s-a rugat ea de toate plantele din jur s-o ajute sa treaca apa. Nici una dintre ele nu s-a indurat de lacrimile ei. Doar salcia si-a aplecat o creanga si a ajutat-o sa treaca pe malul celalalt. In semn de multumire, Maica Domnului a hotarat ca ramurile de salcie sa fie duse la biserica in ziua de Florii. Binecuvantate de preoti, puteau fi legate in jurul braului, ferindu-i pe credinciosi de durerile de spate.
INCEPUTURI
|
"In mitologia romana, Flora era zeita florilor si a primaverii, fiind identificata cu Chloris din mitologia greaca. Se credea ca le-ar fi dat oamenilor mierea de albine si semintele tuturor florilor, primite in dar de la sotul ei, Favonius. (â¦) Serbarile celebrate in cinstea ei purtau numele de Floralia."
(Mic dictionar mitologic
greco-roman, Ed. Stiintifica 1966)
|