Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După o zi şi o noapte "clocotitoare", dimineaţa se abătuse prin "Botoşăni" o ploicică subţire, căt să "usce" pămăntul şi să aibă ce "zvănta" soarele ridicat de două suliţe pe cer. Prinsesem curaj şi ne pornisem "pi jios" spre Cătămărăşti, un sătuc in marginea Ipoteştilor lui Eminescu, unde-n ziua aceea ne aştepta mătuşa Maria la masă. Şi cum drumul se scurtează "dacă-l duci cu vorba", incepusem şi noi a istorisi intămplări de demult, dar cu găndul tot la bucatele ei cele alese. Aşa că drumul din lung ni s-a făcut scurt, in vreme ce foamea ne-a tot lungit urechile. Iar cănd am bătut la poarta mătuşii, toropiţi de căldura ce stinsese de multă vreme zvăcul ploii, eram numai bine pregătiţi pentru masa intinsă. Doar că, "vorba ceea", socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din tărg - ori cea de la Botoşani cu cea din Cătămărăşti - , aşa că inainte de a ne aşeza dinaintea bucatelor a trebuit să-i dăm o mănă de ajutor mătuşii, să pregătim noi salata cu roşii şi castraveciori culeşi chiar cu măna noastră din grădină, s-aducem şi-o găleată cu apă proaspătă, de la făntănă, şi, la umbra unui păr in care fructele incepuseră a se părgui, s-aşternem faţă albă pe masă. Apoi... bucatele s-au dus pe găt, iar la urmă de tot, după "siestă", ne-am incumetat să cerem şi-o reţetă. Ciulama de găină, ca la mătuşa Maria. "Fierbi o găină tănără - dacă-i de-a noastră, de ţară o fierbi mai mult. Pui in cratiţă unt proaspăt şi-l laşi să se topească. Presari făina şi amesteci pănă se ingroaşă, apoi torni din zeama in care a fiert pasărea - laşi bucăţile de carne in puţintică zeamă caldă - , tot amestecănd, să nu se facă cocoloaşe. In oleacă de lapte cald baţi un gălbenuş de ou şi torni in sos. Adaugi o nucă de unt şi laşi să mai fiarbă puţin. Apoi aşezi bucăţile in strachină şi torni deasupra ciulamaua fierbinte. Presari, dacă vrei, pătrunjel verde sau piper pisat."
O gustare sub tei
S-a intămplat să-i dau bineţe lui Eminescu, in miez de iunie, la Chişinău, in vreme ce oraşul se predase, fără ripostă, in faţa "armiei" teilor infloriţi. Cea mai dulce-măngăietoare dintre armatele lumii cucerise oraşul pentru care Eminescu şi Ştefan cel Mare sunt eternele stindarde ale rezistenţei. Eminescul de bronz (sculptat de Adoc) zămbea mulţumit. Cetatea repurtase şi ea o victorie! Revenind la Bucureşti, l-am regăsit pe Eminescu "dospind" in paginile revistei ce se pregătea. Era la Cernăuţi, era la Botoşani! Discret, intrase in casa şi in sufletul fiecăruia, ca un parfum, insinuant, de tei. Şi-atunci ne-am aşezat la masă, cu el
Citește pe Antena3.ro
