x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Reţeta de suflet

Reţeta de suflet

de Simona Lazar    |    17 Aug 2011   •   21:00

Oricat m-as stradui, nu as reusi sa-l vad pe Vatel intruchipat de alt actor al lumii decat Depardieu. Si chiar daca din gravura de secol al XVII-lea Vatel cel adevarat nu prea aduce cu marele Gerard ('mare' la propriu si la figurat), parca nici nu mai conteaza, cand spiritul 'vatelian' este cel pe care-l pune acesta in valoare. Da, e, in spirit, acel Vatel care a gatit, in onoarea lui Ludovic al XIV-lea, o masa fastuoasa pentru 2.000 de persoane.

Demna de patronul gastronomului, Marele Condé (ah! neamul asta, Condé, tare s-a mai priceput sa-si aleaga bucatarii – un secol mai tarziu a fost in sluba lor un bucatar Robert, celebru, care a daruit lumii si o fabuloasa carte de bucate). Dar, revenind la Depardieu, cred ca nici nu i-a fost prea greu regizorului sa faca alegerea. N-a fost nevoie de nici un casting, fiindca G.D. se recomanda de la sine. Inca de mic i-a placut atat de mult sa manance, incat... a invatat sa gateasca. Iar primul rol mare in care-l vedem gatind este cel din 'Jean de Florette' (1986), unde joaca alaturi de Yves Montand si Daniel Auteuil. Evident, nu e inca intruchiparea gastronomului prin excelenta, ca in 'Vatel'...

Dupa ce a devenit un actor faimos, Depardieu (era cat pe ce sa scriu... Vatel, atat de mult se confunda cei doi) nu a ezitat sa isi foloseasca faima pentru a se face cunoscut in lumea gastronomiei si a vinului bun. Si-a cumparat o podgorie si a produs propriile-i vinuri. Si-a deschis un restaurant si a scris o carte de bucate, intitulata cum mai sim­plu nici nu se putea: 'Ma Cuisine'. O carte in care inalta bucatarie fran­ceza nu-si gaseste intotdeauna locul, dar sunt la mare cinste retetele fruste, culese din satele Frantei. A... si din bucataria de acasa. Pe vremea cand 'marele Gerard' era inca 'micul Gerard', iar in bucatarie gatea ta­tal lui, felul de mancare favorit era to­cana de iepure cu rozmarin. Pe care o regasim in carte, dupa in­dicatiile batranului Depardieu. '6 cepe esalote, 4 catei de usturoi roz, 4 crengi de rozmarin, 50 g unt, un iepu­re gras, taiat in bucati, un pahar cu vin alb sec, un pahar cu apa, piper proaspat macinat, sare. Se curata ceapa si usturoiul, se toaca rozma­rinul. Se inmoaie untul intr-o cratita, se adauga bucatile de iepure si se ru­menesc. Se toarna apa si vinul. Se adau­ga sare si piper, rozmarinul, cea­pa si usturoiul. Se acopera si se lasa pe foc o ora, intorcand carnea o data sau de doua ori, ca sa se pa­trunda bine'.

Daca ar fi sa-i dam crezare lui Vatel/Depardieu, mancarea asta se aduce la masa musai in cratita in care s-a copt. Ca la Depardieu-tatal acasa!

×
Subiecte în articol: culinar