Secretul ţuicii curate de Muscel

În povarna din Rucăr, Gogu Pârnuţă se-ndeamnă la lucru. "Hai să-ncărcăm, băiatule, hai să-ncărcăm!", spune el. "Da, nea Gogule", i se răspunde. "Dă-mi borhot! Eu mă sui aici, sus, să desfac." Şi-atunci tânărul îi dă, rând pe rând, găleţile cu borhot. "S-a umplut cazanul?", îl întreabă apoi pe bătrân.

"Ajunge, nu-mi mai da." Bătrânul coboară şi împreună încep să facă focul. Cel mai nevârstnic dă apoi la manivelă, în vreme ce proprietarul povernei stă la sfat cu proprietarul rachiului. Cam după o juma’ de ceas începe să curgă.
"Prima dată curge ce e mai tare, aburul ăla care vine... Când aburul dă în apă rece se formează lichidul, iar lichidul e rachiul", ne desluşeşte nea Gogu. Apoi îl îmbie pe cel de-a venit cu borhotul: "Dom’le, încearcă!". Ia cănuţa plină cu rachiu şi gustă. Ce rămâne aruncă în foc. Dacă-i rachiu bun, marfă curată, face flacără mare. Dacă ia foc, înseamnă că are tărie alcoolică. Atunci, "proprietarul rachiului" se ridică: "Gata! Cât îmi iei? Plătesc!". "500.000 ori cinci kile de rachiu!"

CUM SE FACE RACHIUL?
Îl ascult pe nea Gogu Pârnuţă, în povarna luminată de flăcările de la vatra cazanului. Îmi spune cum se face rachiul.
"S-o iau de când se coc prunele. Prunele se coc în timpul verii. Începând cu luna septembrie se culeg, se bagă în nişte butii şi acolo se lasă de fermentează. Fermentaţia durează de la două la şase luni. La cele culese vara durează mai puţin. Pe cele de vară, dacă le-ai cules în septembrie, în octombrie le poţi face. Cum ştii când e fermentată? Are zeama acră şi se ia de pe sâmbure. Atunci poţi să fabrici ţuica. Dacă ai cules prunele verzi şi nu sunt coapte, rachiul iese acru. Ca să afli când sunt la maturitate, prima dată scuturi copacul şi le iei, iar la două săptămâni te duci înapoi şi le scuturi cu o prăjină ca să cadă toate. Dacă le iei verzi, nu au dulceaţă şi nu se desfac de pe sâmbure. Dacă le iei prea dulci, n-are nimic... N-ai cum băga dulceaţa în ele. Dar să nu le iei din cele căzute jos de pe cracă, pentru că au acreală şi nu dau randament. Cele din pom sunt bune, pentru că au tras sevă."

PREFERINŢELE RUCĂRENILOR
După ce le-ai cules, le-ai pus în butii şi-au fermentat, le duci la povarnă şi faci rachiu. Povarna este o distilerie de rachiu, dar mai mică. Producţia de ţuică depinde de mărimea cazanului. "La un cazan de 300 kg, cum e al meu, timpul de fabricaţie e de două ore", îmi desluşeşte Gogu Pârnuţă. "Întâi încarci şi până începe de curge durează cam o juma’ de oră. O oră şi jumătate este timpul de curgere. După aia, o încerci, colo, când iese. Fiecare cum o vrea. Eu o încerc cu limba. Pun în ceaşcă şi gust. Dacă o dai prin gură, aşa, vezi că amorţeşte oleacă. Dacă e tare. Dacă e slabă, nu face nimic, e ca apa. Rucărenilor le place de la
18 la 22-23 grade. Preferata lor este Ţuica de Muscel. E din prune şi oamenii o fac foarte curată. Nu merge prin vase coclite, prin alte alea care s-o deprecieze."

CÂTEVA VORBE DESPRE RACHIU
Rucăreanul nostru proprietar de povarnă are vorbele lui de duh despre rachiu. "Omul se cunoaşte după cum bea rachiul", zice. "Unii beau şi ţuica bună, şi ţuica rea, fără deosebire. Aceia nu ştiu s-o preţuiască. Beau ca să bea. Ţuica, mai bună ca whisky-ul? Sunt oameni aici care au copii în America. Un colonel cumpără ţuica de la mine şi o duce în America, la copii. Îl întreb: «Dom’le, da’ acolo nu e?» «Este, dar eu vreau să le trimit ceva original»." Ţuica se păstrează cel mai bine în butoi de lemn de stejar, de salcâm... "Dacă o ţii mai mulţi ani în butoiul nou, iese o gălbeneală în ea..., îi ia din tărie. Cam la un an de zile trebuie s-o primeneşti prima dată. După aia, poţi s-o mai ţii 2-3 ani fără s-o primeneşti."

"Dacă vine omul de la muncă, bea o ceaşcă de ţuică curată, ca la el. Nu să bei un kil, ca să se suie la măciucă! Atacă şi organismul... Da’ aşa bea o litră (250 ml) de rachiu, maximum, cu familia, mănâncă şi se odihneşte." Gustă rachiul care tocmai se face: "Ăsta da, bun rachiu! E bun pentru stomac, dar şi pentru inimă. Da’ să bei puţin. Cine vrea să ia o ţuică curată să vină la mine. Mă numesc Pârnuţă Gheorghe şi locuiesc în Rucăr. Am povarna de la Revoluţie, din 1991. Am lucrat în comerţ, gestionar, şi după ce am ieşit la pensie am făcut povarna...".