Tradiţie şi bun-gust, ca în inima Bucovinei

Echipa de la Poiana Stampei a im­pre­sionat mai întâi prin firescul cu care erau purtate frumoasele cos­tu­me populare bucovinene. Piepta­re­le în­florate, cămăşile şi fustele migălos de­­corate reprezentau unele dintre mo­ti­­vele pentru care vizitatorii se opreau în­­delung în dreptul reprezentanţilor co­mu­­nei de pe malul Dornei.

Echipa de la Poiana Stampei a im­pre­sionat mai întâi prin firescul cu care erau purtate frumoasele cos­tu­me populare bucovinene. Piepta­re­le în­florate, cămăşile şi fustele migălos de­­corate reprezentau unele dintre mo­ti­­vele pentru care vizitatorii se opreau în­­delung în dreptul reprezentanţilor co­mu­­nei de pe malul Dornei. Gestul, atât de natural, de a-i ospăta pe cei care le trec pragul (de această dată aşa a fost să fie, pentru câteva ore, un colţ din Balva­nyos, avea să “găzduiască” spiritul unei mici părţi din Bucovina – Poiana Stampei) cu pâine, colaci rumeni şi vin de­mons­trează mai mult decât orice cât de im­­portante şi de actuale sunt aici tradiţiile.

Sat de poveste

Atestată documentar încă din 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă, Po­ia­na Stampei se află într-o zonă cu ade­vărat privilegiată. De-a lungul Râului Dor­na, în imediata apropiere a unei re­zervaţii unice în România, “Tinovul Ma­re” (cea mai întinsă rezervaţie de tur­bă naturală), a profitat din plin de ca­drul natural, devenind din ce în ce mai mult un punct de atracţie. Şi, pentru că tradiţiile locului, transmise de la o gene­raţie la alta, nu sunt niciunde mai vii, chiar în centrul comunei se află Muzeul Sa­tului, o imagine sugestivă şi cuprin­ză­toare a portului popular şi a obiceiurilor bucovinene.

Fiica satului

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Deşi prezentă pentru prima dată la Festivalul Internaţional de Pomana Por­cului, echipa suceveană şi-a luat în se­rios sarcina. “Înainte de a veni aici, am în­trebat şi noi moşii şi strămoşii noştri cum se făcea odată când tăiau porcul. Am adus cu noi ustensilele care se ­folo­sesc şi acum la noi la tăiatul porcului, ce­le pe care le aveau străbunii noştri. Deşi acum ne-am modernizat, e bine să nu le dăm cu totul uitării, căci pentru fiecare există un tâlc. Ştiu că toate lucrurile şi gesturile pe care le facem au câte o sem­ni­ficaţie şi multe dintre ele le mai poţi găsi în dicţionare sau în cărţi. Trăim însă cu toţii în aceste locuri şi este bine să ştim ce în­­seamnă, ca să le putem povesti la rân­dul nostru celor care vin după noi”, ne măr­­­turiseşte Niculina ­Vasi­lescu în timp ce aşază pe masă un vas de lut plin cu gogoşi. Gogoşi la po­mana por­cului? Simt că nu prea îşi găsesc locul aici, poate doar dacă sunt fă­cute din carne, şo­rici sau slănină. Vă­zân­­du-mi ne­du­me­ri­rea, Niculina Vasi­lescu îmi explică: “despre gogoşi se spu­ne că se fă­ceau ca să nu se înfrup­te prea lăcomos co­piii din carne, să nu se îm­bolnăvească. Pen­tru ei, tăiatul porcu­lui era o bucurie şi întotdeauna trebuia să se facă şi ceva bun, dulce. Tot de la mi­­­ne din sat am adus sucul de merişor, o plantă care se cu­lege din rezer­vaţia de la Poiana Stampei. Oamenii strâng fructele şi le pun în bor­că­ne­le sau în vase mai mari. Se toarnă apă, iar su­cul acrişor îl beau după ce fac chef, dacă au mân­cat prea multă carne sau au băut prea mult vin şi le este rău.”

Poftiţi la ospăţ!

Fiecare membru al echipei era meşter mare în sat, judecând şi după inscripţiile citite cu zâmbetul pe buze de vizitatori. De pildă, “Silvia, mătuşa noastră, ca o pasăre măiastră, cu mâna face cârnaţu’ care creşte cât târnaţu”, “Marinică fără frică taie porcu’ cât zici Gică” sau “Viorel a Cucului, gospodarul satului, măcelar ca dânsu’ nu-i”. După ce porcul a fost tran­şat pe verticală, pentru că aşa cere datina de prin părţile locului, încet-în­cet masa a început să se umple de bu­nă­tăţi. Mai întâi tocăniţă de carne proas­pă­tă de porc, spre sfârşitul căreia s-a adă­ugat şi o mână de cârnaţi, ca să se păs­treze gustul. Aceasta se mănâncă nea­părat cu varză murată, amestecată bine cu morcov şi seminţe de chimion. Un alt preparat a fost Rulada Floarea. “Bu­c­ătăreasa care l-a creat s-a numit Floa­rea şi, astăzi, fiii şi nepoţii ei pre­gă­tesc această ruladă, făcându-i ­cinste. Se serveşte cu salată de sfeclă ro­şie şi cu mu­rături. La ba­ză are muş­chii lungi ai spinării, care se rulează, iar în interiorul acestei părţi rulate se pune o tocă­tură de carne cu toa­te ingredientele pe care le avem în zonă”, ne-a dezvăluit secretul reţetei Viorel Cucu. Alături de tobă, ju­mări, slănină, salată de sfeclă, mă­mă­liguţă şi alte preparate au fost servite şi băuturi tradiţionale din Bucovina. Căci, nu-i aşa, “la această mâncătură merge şi o udătură”.

Tobă de porc

Ingrediente: cap de porc, ureche, şo­rici, limbă, inimă, rinichi, carne, sare mare, piper boabe, foi de dafin, morcov, ceapă, pătrunjel; pentru gust: sare măruntă, piper măcinat, boia de ardei dulce, usturoi pisat, foarte puţin mujdei.

Preparare: Se pun să fiarbă toate într-o oală cu apă rece, până când carnea se desprinde de pe os. Se scot şi se lasă să se răcorească puţin, apoi se separă de grăsime şi se taie totul. Lim­ba, inima şi rinichii se taie în felii subţiri, carnea – cam un sfert măcinată, restul tăiat în cubuleţe –, şoriciul se taie pe lung, cinci-şapte centimetri (ca ma­ca­roa­nele). Se amestecă compoziţia, se pun sarea, piperul, usturoiul făcut mujdei, boia de ardei dulce şi supa de carne pentru coa­gulare. Cu acest amestec se umple un stomac de porc. Odată umplută, toba se coase la capătul unde este deschizătura, se fierbe 15-20 de minute în apa caldă în care a fiert carnea. Se scoate, se pune la teasc, adică între două scânduri curate, cu o greutate deasupra.

Ruladă Floarea

Din pulpa de porc se taie carnea în aşa fel încât să iasă ca o foaie de aproximativ un centimetru grosime, care se bate şi se condimentează ca pentru grătar cu sare, piper. Se poate lăsa şi într-un baiţ timp de câteva ore. Pentru umplutură se folosesc carne tocată, ouă fierte tare, morcov, gogoşar roşu murat, pătrunjel verde. La mijlocul foii se pun carnea tocată, crudă, condimentată cu sare, piper sau fiartă şi apoi tocată şi condimentată, oul întreg sau dat pe răzătoare, morcovul şi gogoşarul tăiaţi mărunt sau în fâşii lungi şi apoi storşi de zeamă, pătrunjelul verde. Se rulează, se prinde cu scobitori sau se leagă pe rotund cu aţă. Se poate prăji mai întâi în ulei, pentru a prinde o crustă şi apoi se lasă în cuptor sau în tavă, chiar pe flacăra de la aragaz.