Un mic paradis verde intr-un ţinut ars de soare

In ţinutul arid, puţin primitor al Irakului de azi s-a inălţat in Antichitate grădina ce a aprins visurile atător istorici şi arheologi. Minţile strălucite ale arhitecţilor şi iubirea unui impărat pentru soţia sa au făcut ca un palat dogorit de soare să devină in scurt timp verde, răcoros şi plin de viaţă.

Situate pe malul răului Eufrat, la 50 de kilometri sud de Bagdat, Grădinile suspendate din Babilon (in vechea Mesopotamie) au fost construite la porunca regelui Nabucodonosor al II lea, in anul 600 i.Hr., pentru a măngăia dorul soţiei sale, Amitys din Media, pentru copacii inalţi şi spaţiile pline de sevă din ţara sa natală. Deşi există legende care spun că ele au fost construite de către regele Ninus pentru soţia sa, Semiramida, cercetările ştiinţifice infirmă acest lucru.

Â

Căteva date

Conform mărturiilor lăsate de istoricul grec Diodor din Sicilia, grădinile suspendate ocupau o suprafaţă foarte mare, de aproximativ 15.000 mp, avănd o inălţime impresionantă de 77 de metri. Pe terase creşteau in voie copaci, unii dintre ei chiar uriaşi (de 24 de metri), flori exotice şi palmieri. Pentru a le feri de arşiţă, plantele erau udate permanent printr-un sistem hidraulic care, cu siguranţă, depăşea cu mult posibilităţile tehnice ale acelor vremuri. Sub aceste terase se aflau incăperile răcoroase şi umbrite ale palatului. Un cutremur puternic, ce a vut loc in secolul I d.Hr. a făcut ca aceste grădini să rămănă scunse privirii oamenilor pănă in zilele noastre.

Ma’mounia

Ingrediente: 3 căni de apă, o cană de zahăr, o linguriţă de suc de lămăie, o cană de griş, frişcă, o linguriţă de scorţişoară măcinată.

Preparare: Se pun zahărul şi apa intr-o tigaie mai largă, la foc mic şi se amestecă incontinuu pănă cănd se dizolvă zahărul. Se aduce compoziţia la fierbere, adăugănd şi sucul de lămăie. După ce siropul fierbe se reduce flacăra şi se lasă să mai clocotească pănă cănd siropul incepe să se ingroaşe, aproximativ 10 minute. Intr-o altă tigaie se topeşte untul şi se adaugă grişul. Se amestecă pănă cănd grişul este puţin prăjit, apoi se adaugă siropul şi se mai lasă compoziţia să fiarbă incă 10 minute, amestecănd incontinuu. Se indepărtează tigaia de pe foc şi se lasă să se răcească 20 de minute. Se pune in vase individuale, se acoperă cu frişcă şi se presară scorţişoară.

Â

Orez irakian

Ingrediente: 3 căni de orez Jasmine, 4 linguri de ulei de măsline.

Preparare: Se spală orezul in apă rece şi se strecoară. Intr-o tigaie mai mare se pune orezul şi se acoperă cu apă cam trei degete. Se aduce la fierbere şi se lasă pe foc incă 6 minute. Se verifică dacă este fiert. La suprafaţă trebuie să fie moale, dar in interior mai tare. Se pune orezul intr-o strecurătoare. Se toarnă ulei in tigaie şi se adaugă din nou orezul umed. Se pune un prosop peste tigaie şi apoi se aşază capacul. Se lasă la foc mic timp de 45-55 de minute sau pănă cănd este moale. La fundul tigăii se va forma un strat mai crocant.

Bucătărie la inălţime

Bucătăria irakiană este una deosebit de generoasă, fiind astăzi rezultatul numeroaselor influenţe. O dată cu inflorirea oraşului Bagdad, care a devenit centrul lumii islamice, musulmanii veniţi din Africa, India, China sau Indonezia au transformat cu totul felul de a mănca al localnicilor. Pentru a compensa ariditatea ţinuturilor, ei ii intămpină pe oaspeţi cu mese pline cu bucate, multe dintre ele pe bază de orez, curmale sau legume (vinete, bame, cartofi, năut), carne de miel tocată aromată cu mirodenii, alune şi stafide, dar şi baclava sau prăjiturele extraordinar de dulci, cu miere şi alune. La umbra grădinilor suspendate, viaţa era cu siguranţă minunată şi plină de gust.